Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 17/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-01-2016 în dosarul nr. 17/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:047._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.17/CO
Ședința publică din 29 Ianuarie 2016
Completul compus din:
Președinte: C. I. M.
Grefier: A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de inculpatul I. T. S., împotriva încheierii din 25.01.2016, pronunțată de Tribunalului T. în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal se prezintă: inculpatul personal, aflat sub măsura arestului la dosarului, asistat de avocat ales A. Carin.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul asupra contestației.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat A. Carin, solicită admiterea contestației și pe cale de consecință a nu mai fi menținută măsura arestului la domiciliu și a se dispune luarea măsurii controlului judiciar. Consideră că și clientul său trebuie să aibă parte de un proces echitabil în sensul că această măsură a arestului la domiciliu este o măsură privativă de libertate, este împiedicat să meargă la lucru, ca și fostul coleg, coinculpatul L. care se bucură de libertate și merge zilnic la serviciu. Clientul său totuși trebuie să se bucure de prezumția de nevinovăție. Arată că inculpatul a rămas singur întrucât și soția și copilul au plecat de acasă înainte de sărbători și trebuie să apeleze la vecini pentru a-i cumpăra și o pâine, astfel că îi este foarte greu. Mai mult decât atât inculpatul are rate la bancă și întrucât nu mai primește salariu nu are cum să le achite aceste rate.
În acest moment procesual nu se mai impune menținerea măsurii arestului la domiciliu, deoarece se încalcă prezumția de nevinovăție precum și dreptul la un proces echitabil. Coinculpatul, care a luat banii și cale l-a condiționat pe denunțător, are un grad de vinovăție mai mare decât cel al inculpatului, iar măsura aplicată este mult mai blândă.
Trebuie verificate și dispozițiile art.202 C.p.p. și solicită a i se da o șansă inculpatului pentru a se putea prezenta la serviciu și a avea cu ce să se întrețină, acesta aflându-se într-o situație dramatică.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul a fost audiat iar în condițiile în care se va lua măsura controlului judiciar se vor impune inculpatului toate obligațiile aferente inclusiv obligațiile de a nu lua legătura cu martorii. Apreciază că inculpatul trebuie să se bucure de această prezumție de nevinovăție și să nu fie împiedicat să-și desfășoare activitatea la locul de muncă.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației formulată de către inculpat, ca nefondată, menținerea încheierii pronunțată de prima instanță ca fiind temeinică și legală, întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurilor preventive subzistă și în prezent, ele nu s-au modificat și nici măcar pentru a se putea înlocui cu o măsura mai blândă și, raportat la infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul, la modalitatea comiterii acestei infracțiuni, consideră că se impune menținerea arestului la domiciliu, justificând menținerea acestei măsuri și prin buna desfășurare a procesului penal.
Inculpatul I. T. S., având cuvântul solicită a i se ridica măsura arestului la domiciliu, a rămas singur înainte de sărbători și nu are cu ce să se întrețină.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față, reține următoarele:
Prin încheierea din 25.01.2016, pronunțată de Tribunalului T. în dosarul nr._ 15, au fost respinse ca neîntemeiate cererile în probațiune formulate de inculpatul I. T. prin avocat.
În baza art. 362, alin. 2 Cod procedură penală, raportat la art. 208, alin. 2 Cod procedură penală, s-a constatat legală și temeinică măsura arestului la domiciliu luată față de inculpatul I. T. S. prin încheierea din data de 14.10.2015 a Tribunalului T. și prelungită prin încheierea 216/DL/ 09 11 2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului T., măsură pe care o menține.
Potrivit art. 362 alin. 2 cpp raportat la art. 207 alin. 6 Cod procedură penală, verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului la domiciliu față de inculpat I. T. S. urmează a se realiza în tot cursul judecății însă nu mai târziu de 60 de zile.
A fost respinsă cererea formulată de inculpat prin avocat, de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar.
În baza art. 362 Cod procedură penală, raportat la art. 207 alin. 7 Cod procedură penală, s-a constatat temeinică și legală măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul L. D. pe care o menține prin încheierea din data de 14 10 2015 a Tribunalului T. pe care o menține.
Potrivit art. 348 alin. 2 cpp raportat la art. 207 alin. 7 Cod procedură penală, verificarea legalității și temeiniciei măsurii controlului judiciar luată față de inculpat urmează a se realiza în tot cursul procedurii de judecată însă nu mai târziu de 60 de zile.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, având a se pronunța asupra legalității și temeiniciei măsurilor luate față de inculpații I. T. S. și L. D., a constatat următoarele:
În baza încheierii din camera de consiliu din data de 14.10.2015, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului T., în dosar nr._ s-a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpatul I. T. S., iar față de inculpatul L. D. s-a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar, pe o durată de 30 de zile, începând cu 14.10.2015 și până la data de 12.11.2015 inclusiv.
Ulterior, prin încheierea din camera de consiliu din data de 09.11.2015, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului T., în dosar nr._, s-a dispus prelungirea măsurii arestului la domiciliu a inculpatului Iftică T. S., pe o durată de 30 de zile, începând din data de 13.11.2015 până la data de 12.12.2015 inclusiv.
Măsurile de mai sus au fost menținute în camera preliminară.
La luarea, respectiv prelungirea măsurilor preventive, s-a avut în vedere existența unor probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunea de mai sus.
S-a mai reținut că „ modalitatea și circumstanțele în care a fost săvârșită fapta imputată inculpatului I. T. S., datele privind persoana acestuia, conduita sa anterioară, conduc la opinia că, deși lăsarea sa în libertate nu este justificată, arestarea preventivă nu apare necesară și nici proporțională cu gravitatea concretă a faptei, fiind mai adecvată îndepărtarea sa din cadrul comunității prin măsura privativă de libertate a arestului la domiciliu, care satisface atât necesitatea înlăturării stării de pericol pe care o prezintă în ochii opiniei publice lăsarea sa in libertate cât și necesitatea de a nu lua legătura cu alte persoane în scopul bunei desfășurări a procesului penal.
În privința inculpatului L. D., luând în considerare contribuția sa concretă, și în special atitudinea sa sinceră, acesta recunoscând și regretând fapta, raportat la aceleași elemente indicate și în cazul inculpatului I. T. S., măsura arestării preventive nu este necesară și nici proporțională cu gravitatea faptei, fiind mai adecvată măsura preventivă a controlului judiciar prev. de art. 215 C.pr.pen.
Restricționarea dreptului inculpatului L. D. de a părăsi țara și interdicția de a comunica cu inculpatul I. T. și denunțătorul Tolci I. A. sunt privațiuni care sunt de natură a asigura realizarea scopului prev. de art. 202 C.pr.pen.”
Aceste aspecte se circumscriu dispozițiilor art. 223 alin 2 C. proc. pen. și art 202 cpp, în sensul existenței temeiurilor care justifică măsura preventivă a arestului la domiciliu în cazul inculpatului Ifincă și a controlului judiciar în cazul inculpatului L. sub aspectul necesității acesteia, în sensul că se impune pentru înlăturarea stării de pericol generată prin lăsarea in libertate a inculpaților, precum și sub aspectul proporționalității ei cu scopul urmărit, dat fiind că faptele imputate sunt de o gravitatea crescută raportat la valoarea socială ocrotită, la calitatea inculpaților și impactul faptelor de corupție în rândul comunității.
Potrivit art.208 alin. (2) și (4) C. proc. pen., instanța de judecată verifică din oficiu, periodic, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive.
Analizând măsurile preventive luată față de cei doi inculpați în raport cu actele și lucrările dosarului dar și cu dispozițiile legale menționate, tribunalul a apreciat că acestea sunt legale si temeinice, întrucât temeiurile care au determinat luarea lor se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual, și impun în continuare măsurile privative de libertate menționate.
Astfel, din materialul probator administrat până la acest moment procesual, s-a reținut că nu au apărut date care să conducă la modificarea elementelor de fapt reținute anterior, cauza se află în etapa cercetării judecătorești, urmează a fi audiați, denunțătorul și alți martori.
De asemenea, s-a constatat că menținerea măsurii preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, apreciindu-se că eventualitatea punerii in libertate a inculpaților ar putea influența această desfășurare prin crearea unui impact negativ asupra martorilor ce urmează a fi audiați.
Pe de altă parte, s-a apreciat că măsura preventivă este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației, în sensul că inculpații sunt judecați pentru săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită constând în aceea că, în schimbul unor sume de bani, nu au întocmit actele premergătoare inițierii unui dosar penal, fapte care se caracterizează în concret, printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) C. proc. pen.
Față de considerentele expuse, apreciind că măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul I. T. S., dar și măsura preventivă a controlului judiciar față de L. D. sunt legale si temeinice, precum și verificând subzistența temeiurilor care au determinat luarea acestor măsuri, caracterul necesar și proporțional al acestora cu gravitatea acuzațiilor și scopul urmărit, în baza art.362 alin. (2) raportat la art.208 C. proc. pen. aceste măsuri au fost menținute, urmând a fi verificate după 60 de zile.
În legătură cu solicitarea inculpatului I. T. S., de a se lua și față de el măsura controlului judiciar pentru a se afla într-o situație de egalitate cu inculpatul L. D., prima instanță a respins-o ca nefondată. Tribunalul a arătat că argumentele apărării bazate de elemente de echitate nu sunt pertinente. Pe de o parte împrejurările de fapt și circumstanțele personale care se reproșează inculpatului I. nu sunt identice cu cele care se reproșează inculpatului L.. Pe de altă parte, principiul echității invocat de apărare nu are aplicabilitate în raporturile dintre cei doi inculpați, fiind o componentă a dreptului la un proces echitabil și care vizează in esență respectarea garanțiilor procesuale și echilibrului intre părțile adverse, sau in relația acuzare apărare.
Totodată, s-a observat că de la momentul luării măsurii a trecut un interval destul de scurt, respectiv aproximativ 2 luni, că măsurile nu sunt dintre cele mai aspre măsuri preventive, iar menținerea acestora nu are un efect excesiv asupra persoanei întrucât dreptul privat al inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate apare secundar, în acest moment, față de necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal ori a înlăturării stării de pericol creată prin încălcarea normelor juridice referitoare la pretinse fapte de corupție.
Împotriva încheierii din data de 25.01.2016, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 15, a formulat contestație inculpatul I. T. S., înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 26.01.2016, sub dosar nr._ . Contestația nu au fost motivată în scris.
Din analiza încheierii contestate, prin prisma motivelor invocate și analizate din oficiu, potrivit art.4251 alin.4 C.p.p. raportat la art.206 C.p.p., Curtea reține următoarele:
Contestatorul a fost trimis în judecată în stare de arest la domiciliu, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev.de art.289 alin.1 C.p., cu aplicarea art.7 lit.c din Legea nr. 78/2000, constând în acea că, în data de 13.10.2015, în jurul orelor 13,00, deși inculpatul a constatat faptul că martorul denunțător Tolci I. A. a condus pe drumurile publice autovehiculul marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare provizorii TM-_, autorizația de circulație provizorie fiind expirată de la data de 01.10.2015, faptă ce poate întruni elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, inculpatul I. T. S., având calitatea de agent șef de poliție în cadrul IPJ T. – Secția 2 Poliție, ce avea printre atribuțiile de serviciu constatarea unor astfel de fapte, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în sensul întocmirii actelor de constatare a acestei infracțiuni, iar pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu a acceptat de la martorul denunțător o sumă de bani, al cărei cuantum nu a fost precizat în concret.
Potrivit art.222 alin.2 C.p.p.„ arestul la domiciliu poate fi prelungit, în cursul urmăririi penale, numai în caz de necesitate, dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii sau au apărut temeiuri noi, fiecare prelungire neputând să depășească 30 de zile.”
De asemenea, potrivit art. 202 alin. (1) C. proc. pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”
Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
Condițiile examinate anterior, sunt regăsite și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (existența metodelor verosimile de a bănui că acuzatul a săvârșit o infracțiune și, respectiv, necesitatea protejării ordinii publice), admițându-se că, în măsura în care și dreptul național o recunoaște, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o reacție particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura exactă a infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării.
Faptele ce au dat naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale (cauza Brogan ș.a. contra Marii Britanii,din jurisprudența CEDO).
Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată (cauza N.C. conta Italiei) . De asemenea, nu este necesar să se constate că a fost săvârșită o infracțiune sau că persoana privată de libertate a săvârșit o infracțiune (cauza Gusinsky contra Rusiei).
Prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța reține că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților, pe de altă parte.
Analiza acestei condiții în raport cu gravitatea faptelor săvârșite, persoana și conduita inculpatului, reacția opiniei publice, rezonanța și gravitatea faptei denotă că în speță sunt îndeplinite exigențele pentru a putea fi menținută măsura arestării la domiciliu a inculpatului I. T. S.. Este incontestabil că fenomenul corupției reprezintă o amenințare pentru democrație și drepturile omului, care erodează principiul echității și al justiției sociale, punând în pericol însăși stabilitatea instituțiilor democratice și a fundamentelor morale ale societății. Totodată, instituțiile publice pe care le reprezintă inculpatul sunt în egală măsură fiecare în parte un serviciu public, de autoritate și legalitate.
Din analiza materialului probator Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea la domiciliu a inculpatului subzistă în continuare, iar din probatorul administrat până în prezent se constată că față de inculpatul I. T. S., există suspiciunea rezonabilă să a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată.
Astfel, în intervalul scurs de la luarea măsurii și până în prezent ca urmare a probelor administrate, temeiurile avute în vedere nu s-au schimbat .
În cauză fiind îndeplinite prevederile art.223 alin.2 N.C.p.p., deoarece infracțiunile de corupție, luare de mită se regăsesc în enumerarea limitativ prevăzută de lege, iar modul și circumstanțele de comitere a faptei care fac obiectul prezentului dosar, coroborate cu datele ce caracterizează persoana inculpatului justifică privarea de libertate în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, potrivit art.223 alin.2 N.C.p.p.
Referitor la situația personală a inculpatului, Curtea constată că nu au intervenit elemente noi de la luarea măsurii arestului la domiciliu care să justifice punerea în libertate, respectiv înlocuirea măsurii. De asemenea, răspunderea penală este personală, motiv pentru care nu poate fi reținută apărarea inculpatului privind punerea sa în libertate pe motiv că alți inculpați pentru aceleași fapte și chiar coinculpatul L. sunt judecați sub control judiciar, întrucât fiecare caz este analizat separat.
Pentru aceste considerente în baza art. 4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. raportat la art.206 C.p.p. va respinge ca nefondată contestația declarată de inculpatul I. T. S., împotriva încheierii din data de 25.01.2016 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 15.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga contestatorul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., raportat la art.206 C.p.p., respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul I. T. S., împotriva încheierii din data de 25.01.2016 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 15.
În baza art.272 alin.2 C.p.p., obligă pe contestator la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în contestație.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2016.
Președinte,
C. I. MartinGrefier,
A. B.
RED: CIM/02.02.2016
Dact: AB/2 exempl/02.02.2016
Primă instanță: Tribunalul T.
Jud:B. M.
Dosar nr._
DECIS:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., raportat la art.206 C.p.p., respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul I. T. S., împotriva încheierii din data de 25.01.2016 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 15.
În baza art.272 alin.2 C.p.p., obligă pe contestator la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în contestație.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2016.
Președinte,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DATA -29.01.2016
CĂTRE,
I P J T.
BIROUL SUPRAVEGHERI JUDICIARE,
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 17/CO/29.01.2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul cu numărul de mai sus, s-a dispus:
„În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., raportat la art.206 C.p.p., respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul I. T. S., fiul lui I. R. și M. A., născut la data de 19.06.1979, împotriva încheierii din data de 25.01.2016 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 15.
În baza art.272 alin.2 C.p.p., obligă pe contestator la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în contestație.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2016.”
Președinte,
C. I. MartinGrefier,
A. B.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
Data – 02.02.2016-
CĂTRE,
TRIBUNALUL T.,
Alăturat vă restituim dosarul Dvs. nr._ 15 ( 96 file), la care se află atașat dosarul de urmărire penală nr. 1156/P/2015 ( 217 file), al Parchetului de pe lângă Tribunalul T., dosare care ne-au fost necesare la soluționarea contestației formulată de către inculpat, contestație care a fost respinsă, ca nefondată, prin decizia penală nr.17/CO/29.01.2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul cu numărul de mai sus.
Grefier,
A. B.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
Data – 02.02.2016-
CĂTRE,
TRIBUNALUL T.,
Alăturat vă restituim dosarul Dvs. nr._ 15 ( 96 file), la care se află atașat dosarul de urmărire penală nr. 1156/P/2015 ( 217 file), al Parchetului de pe lângă Tribunalul T., dosare care ne-au fost necesare la soluționarea contestației formulată de către inculpat, contestație care a fost respinsă, ca nefondată, prin decizia penală nr.17/CO/29.01.2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul cu numărul de mai sus.
Grefier,
A. B.
| ← Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 173/2016. Curtea de Apel... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 2/2016. Curtea de... → |
|---|
