Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Încheierea nr. 30/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Încheierea nr. 30/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-02-2016 în dosarul nr. 30/2016

Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:047._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._ operator 2711

ÎNCHEIEREA PENALĂ nr. 30/CO

Ședința publică din data de 12 februarie 2016

Completul compus din:

Președinte: F. M. C. FLORENȚA

Grefier: I. M. S.

Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Timișoara.

Pe rol se află judecarea contestației formulate de inculpatul Ș. D. împotriva încheierii penale din data de 03.02.2016 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 15.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul contestator Ș. D., arestat preventiv și asistat de avocat O. G. din cadrul Baroului T. în substituirea apărătorului ales, avocat S. Septimiu din cadrul Baroului T..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul în substituire pentru inculpatul contestator Ș. D., avocat O. G. depune la dosar delegația de substituire din 12.02.2016.

Nemaifiind alte cereri prealabile formulate și nici alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul în susținerea contestației formulate.

Apărătorul în substituire pentru inculpatul contestator Ș. D., avocat O. G. solicită admiterea contestației formulate și, în rejudecare, înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu, întrucât la acest moment nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza acestei măsuri excesive, iar în faza actuală a cercetării judecătorești nu s-ar împieta buna desfășurare a procesului penal dacă inculpatul ar fi sub arest la domiciliu. Solicită, totodată, instanței să aibă în vedere durata arestului preventiv până la acest moment, care aduce atingere prezumției de nevinovăție a inculpatului, acesta fiind în arest de aproximativ 5 luni, precum și faptul că nu există egalitate de tratament juridic între inculpații din dosar, Ș. D. fiind singurul aflat în stare de arest preventiv.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației formulate ca nefondate, întrucât temeiurile care au stat la baza luării, prelungirii și menținerii acestei măsuri subzistă în continuare și nu s-au schimbat, raportat și la circumstanțele reale ale faptelor și personale ale inculpatului.

Inculpatul contestator Ș. D., având ultimul cuvânt, arată că susține concluziile apărătorului său în sensul înlocuirii arestului preventiv cu arestul la domiciliu, ținând seama de faptul că are o fetiță și pe mama sa bolnavă în întreținere, precum și aspectul că nu este echilibru între inculpații din dosar, el fiind singurul arestat preventiv, deși nu a fost condamnat definitiv.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea penală din data de 03.02.2016 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 15, în baza art. 348 C.p.p., raportat la art. 207 al. 4 C.p.p., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului Ș. D., urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv să fie verificate din nou, înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de lege, respectiv data de 02.04.2016.

În baza art. 242 C.p.p., s-au respins cererile de revocare sau înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu formulate de inculpatul Ș. D., prin apărător ales, ca nefondate.

În baza art. 100 al. 3 C.p.p, s-au admis cererile în probațiune privind:

- proba testimonială în cadrul căreia să fie audiați martorii propuși prin rechizitoriu care au legătură cu faptele care au fost contestate de către inculpați;

- efectuarea unei adrese la localul Superbet din Timișoara, prin care această societate să comunice: dacă pentru camerele de luat vederi deținute la data de 29.09.2015, localul Superbet deține autorizație, precum și o copie de pe aceste înregistrări din data de 29.09.2015, interval orar 01,00-03,00; dacă au comunicat astfel de înregistrări organelor de poliție;

- efectuarea unei adrese la Benzinăria PETROM situată în Calea Torontalului, prin care să se comunice dacă dețin înregistrări ale evenimentelor din data de 07.08.2015, iar în caz afirmativ, să ne comunice o copie de pe aceste înregistrări, cu menționarea faptului dacă dețin sau nu autorizație pentru respectivele camere de luat vederi;

- efectuarea unei adrese la S. de Telefonie Mobilă TELEKOM, serviciu căruia îi aparține nr. de telefon_ al cărui titular este coinculpatul L. G. E., în vederea comunicării listing-ului din data de 07.08.2015 pentru a se vedea apelurile cu titularul nr. de telefon_ - inculpatul Ș. D.;

- efectuarea unei adrese la S. de Telefonie Mobilă VODAFONE, serviciu căruia îi aparține nr. de telefon_ al cărui titular este inculpatul Ș. D., în vederea comunicării listing-ului din data de 07.08.2015 pentru a se vedea apelurile cu titularul nr. de telefon_ -L. G. E.;

În baza art. 100 al. 4 C.p.p., s-au respins cererile formulate de apărătorul ales M. G. M., privind:

- efectuarea unei comisii rogatorii pentru inculpatul A. A. V., aflat în stare de libertate; pune în vedere apărătorului ales să depună la dosar o declarație a inculpatului A. A. V. pentru ca acesta să-și exprime poziția în fața instanței de judecată;

- ascultarea și vizionarea, în ședința de judecată a înregistrării audio-videorealizate la localul Superbet.

În baza art.272 al.2 C.p.p., s-a dispus plata sumei de 260 lei din fondul MJLC către Baroul T., reprezentând onorariu parțial avocat din oficiu.

S-a amânat judecata și s-a fixat termen la data de 17.02.2016, ora 09:00, sala 162, pentru când s-a dispus citarea martorilor M. C. D., A. A. V., R. M. Ș., L. P. A., la adresele de domiciliu menționate în rechizitoriu, precum și la locul de muncă, Secția 2 de Poliție Timișoara și inculpatul Ș. D. la P. Timișoara, inculpații L. G. E., S. D., R. A. E. și A. A. V. având termen în cunoștință.

Pentru a hotărî astfel, cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului Ș. D., instanța de fond a constatat următoarele:

Întrucât cauza se află în faza de judecată, devin incidente prevederile 208 C.p.p., rap. la art. 207 al. 3-5 C.p.p., art. 348 C.p.p. referitoare la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive dispuse față de inculpat.

Potrivit dispozițiilor art. 207 al. 4 C.p.p., atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.

Conform art. 207 al. 5 C.p.p., în cazul în care se constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Examinând dosarul de urmărire penală, instanța de fond a constatat că, în prezenta cauză, nu se poate tăgădui legalitatea și temeinicia măsurii preventive dispusă față de inculpatul Ș. D., această măsură fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului din prezenta cauză.

Inculpatul a fost arestat în data de 01.10.2015, deoarece acesta, la scurt de timp de la comiterea unor presupuse infracțiuni la regimul substanțelor stupefiante, a comis o altă presupusă infracțiune (pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală) la regimul circulației pe drumurile publice (conducere fără permis); totodată s-a reținut existența unor indicii temeinice în ce privește comiterea de către inculpat, la data de 02.07.2015 (anterior luării controlului judiciar în această cauză), a unei alte infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice (infracțiune pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală prin aceeași ordonanță din 30.09.2015); în plus, există indicii că inculpatul i-a determinat pe numiții A. A. V., R. A. E. și Sucz D. (pe care i-a propus ca martori în legătură cu acuzația de conducere fără permis – f. 13, vol. 2 dup) să declare aspecte nereale organelor de urmărire penală (și anume că inculpatul nu s-ar fi aflat la volanul autoturismului). În același timp au fost avute în vedere datele referitoare la antecedența penală a inculpatului - acesta suferind condamnări definitive pentru tentativă la omor deosebit de grav, furt calificat în formă continuată, respectiv a mai fost arestat preventiv în perioada februarie 2009 – ianuarie 2011 într-o cauză de criminalitate organizată. Prin urmare, s-a concluzionat că inculpatul prezintă un risc semnificativ de comitere a unor alte infracțiuni.

Raportând aceste date la situația actuală a inculpatului, s-a observat că elementele esențiale avute în vedere la momentul dispunerii arestării preventive nu s-au modificat; dimpotrivă s-a constatat că au fost formulate acuzații (s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată) pentru mărturie mincinoasă împotriva numiților A. A. V., R. A. E. și Sucz D. (f. 1 vol. 2 dup) – cei 3 care au fost propuși ca martori de către inculpat în cauza privind conducerea fără permis (care a motivat dispunerea arestării preventive).

Din probele administrate în cursul urmăririi penale (procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat de un echipaj de poliție din cadrul Secției nr. 2 Timișoara, declarațiile celor 4 polițiști care au semnat procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de verificare a permisului de conducere din care rezultă că inculpatul nu poseda permis de conducere și nici nu avea dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice la momentul depistării sale în trafic, înregistrările camerelor de supraveghere de la localul SUPERBET, declarațiile martorelor B. L. P. și C. N., toate acestea contrazise de declarațiile inculpatului (care susține că nu a condus autoturismul), cât și de declarațiile celor 3 martori propuși de acesta (A. A. V., R. A. E. și Sucz D.) care confirmă varianta inculpatului), s-a apreciat că în privința inculpatului subzistă suficiente probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că acesta a desfășurat activități care se circumscriu faptelor de trafic de droguri de risc și infracțiuni la regimul circulației, probe care să convingă un observator independent că persoana în cauză este posibil să fii comis acele fapte.

Ca atare, instanța de fond a considerat că temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive nu s-au schimbat, impunând în continuare menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului Ș. D. cu atât mai mult cu cât, raportat la natura faptelor comise, la gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului, la modul și circumstanțele în care faptele au fost comise, la persoana acestuia, la consecințele produse, s-a observat faptul că menținerea măsurii preventive se impune în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul concret al faptelor inculpatului, însă nici nu pot fi ignorate de către judecător atunci când se analizează dacă lăsarea în libertate a unui inculpat prezintă pericol concret pentru ordinea publică, circumstanțele reale în care au fost comise pretinsele infracțiuni, natura și gravitatea acestora, aspecte care în speță conturează un pericol social ridicat și justifică măsura privativă de libertate în sensul arestului preventiv.

În speță, timpul efectiv scurs de la momentul luării arestului preventiv față de inculpatul Săcleman D., de cca. 4 luni, nu este de natură a atenua în mod semnificativ impactul negativ pe care l-ar avea asupra opiniei publice judecarea inculpatului în stare de libertate, chiar arestat la domiciliu, pentru care acesta este trimis în judecată.

Simpla trecere a unui interval de timp sau situația familiei inculpatului, reiterată în apărare (mama bolnavă, fratele bolnav, împrejurarea că inculpatul are în întreținere un copil minor), preexistentă, de altfel, nu sunt elemente de fapt care să justifice dispunerea unor alte măsuri preventive mai blânde, întrucât riscul pe care îl prezintă inculpatul (de implicare în alte infracțiuni) este în continuare unul semnificativ.

Pentru aceste considerente, în baza art. 348 C.p.p., raportat la art. 207 al. 4 C.p.p., s-a menținut măsura arestului preventiv față de inculpatul Ș. D., urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv să fie verificate din nou, înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de lege, respectiv data de 02.04.2016.

Referitor la cererea de revocare a măsurii preventive, în condițiile în care a constatat că temeiurile avute in vedere la momentul luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii, instanța de fond a respins această cerere ca nefondată.

Cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, instanța de fond a constatat că această măsură nu este suficientă pentru realizarea scopurilor prevăzute de dispozițiile art. 202 C.p.p., raportat la persoana inculpatului, care, ca și ceilalți inculpați audiați la acest termen, a dat declarații în fața instanței, însă nu a recunoscut toate acuzațiile aduse și la gravitatea faptelor imputate, măsura arestului preventiv fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului, motiv pentru care instanța de fond a respins și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, în baza aceluiași temei, art. 242 C.p.p.

În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond, în deliberare, în baza art. 100 al. 3 C.p.p., apreciind ca fiind utile, pertinente și concludente, a admis cererile în probațiune privind:

- proba testimonială în cadrul căreia să fie audiați martorii propuși prin rechizitoriu care au legătură cu faptele care au fost contestate de către inculpați;

În baza art. 100 al. 4 C.p.p., a respins cererile formulate de apărătorul ales M. G. M., privind:

- efectuarea unei comisii rogatorii pentru inculpatul A. A. V., aflat în stare de libertate, apreciind că aceasta va duce la tergiversarea excesivă a procesului, în care este judecat și un inculpat arestat în momentul de față; va pune în vedere apărătorului ales să depună la dosar o declarație a inculpatului A. A. V. pentru ca acesta să-și exprime poziția în fața instanței de judecată;

- ascultarea și vizionarea, în ședința de judecată a înregistrării audio-videorealizate la localul Superbet, fiind comunicată apărătorului o copie de pe aceste înregistrări, instanța apreciind că se pot formula în această modalitate observații în raport de conținutul acestora.

În baza art. 272 al. 2 C.p.p., a dispus plata sumei de 260 lei din fondul MJLC către Baroul T., reprezentând onorariu parțial avocat din oficiu.

A dispus amânarea judecății și a fixat termen la data de 17.02.2016, ora 09:00, sala 162.

Împotriva încheierii penale din data de 03.02.2016 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 15, a formulat contestație inculpatul Ș. D., înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 11.02.2016 sub nr._ .

Inculpatul Ș. D. nu a motivat în scris contestația formulată.

Din analiza încheierii contestate, prin prisma motivelor invocate și analizate din oficiu, potrivit art. 425¹ alin. 4 raportat la art.205 C.p.p., Curtea reține următoarele:

Inculpatul Ș. D. a fost trimis în judecată, alături de alți inculpați, prin rechizitoriul emis de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. Teritorial Timișoara, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000, conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 C.p, conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 C.p, totul cu aplic. art. 38 alin. 1 C.p.

Prin încheierea care face obiectul prezentei contestații s-a constatat că sunt îndeplinite dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală.

Din analiza materialului probator, instanța constată că temeiurile care au determinat luarea și menținea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și impun în continuare privarea de libertate, cum în mod corect a procedat prima instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 223 alin. 2 rap. la art. 202 C. pr. pen., la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive se impune a se constata că existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea unei infracțiunii; infracțiunea să fie dintre cele menționate în art. 223 alin. 2 C. pr. pen., măsura preventivă să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Astfel, în privința inculpatului Ș. D. există în continuare probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea unei infracțiunilor pentru care este cercetat, respectiv infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000, conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 C.p, conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 C.p., totul cu aplic. art. 38 alin. 1 C.p., probe administrate în cursul urmăririi penale, care au fost luate în considerare pentru trimiterea în judecată a inculpaților, verificate sub aspectul legalității, în cauză dispunându-se începerea judecății, neintervenind astfel elemente noi care să modifice situația de fapt inițială.

În această privință, instanța reține că, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Brogan și Murray contra Marea Britanie, faptele care au dat naștere suspiciunii rezonabile privind săvârșirea infracțiunilor nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație, termenul de „suspiciune rezonabilă” presupunând existența unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o infracțiune.

În cauză sunt îndeplinite și prevederile art.223 alin.2 C. pr. pen., deoarece infracțiunile de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 C.p, conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 C.p, totul cu aplic. art. 38 alin. 1 C.p., sunt sancționate cu închisoare de 5 ani sau mai mare.

Curtea de apel apreciază că măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului față de care este luată și necesare pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, respectiv înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, analiza acestor criterii făcându-se pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine și a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului.

Astfel, în cauză privarea de libertate a inculpatului Ș. D. este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, pericol care rezultă și din natura și gravitatea faptelor presupus a fi fost comise, (respectiv infracțiunile de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000), din modului și circumstanțele presupuse de comitere a faptelor, și contribuția reținută în sarcina inculpaților. În acest context, instanța reține că inculpatului Ș. D. i s-a imputat prin actul de sesizare a instanței că a deținut la domiciliu droguri de risc și, la scurt de timp de la comiterea presupusei infracțiuni la regimul substanțelor stupefiante, a comis o altă presupusă infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice (conducere fără permis); de asemenea, la data de 02.07.2015 (anterior luării controlului judiciar în această cauză), i se impută săvârșirea unei alte infracțiuni la regimul circulației pe drumurile public, existând indicii că inculpatul i-a determinat pe numiții A. A. V., R. A. E. și Sucz D. să declare aspecte nereale organelor de urmărire penală (și anume că inculpatul nu s-ar fi aflat la volanul autoturismului).

Dată fiind procedura de cercetare judecătorească în care se află cauza, există încă temeiuri suficiente pentru izolarea temporară a inculpatului din cadrul comunității, ordinea publică fiind în continuare amenințată, iar buna desfășurare a procesului penal ar fi periclitată în cazul punerii în libertate a inculpatului.

În cauza J. c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului pot determina o stare de pericol pentru comunitate, justificând astfel luarea măsurii arestării preventive cel puțin pentru o anumită durată de timp, iar în cauză genul de infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, respectiv trafic de droguri de risc, justifică menținerea măsurii preventive.

Timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive până în prezent (circa 4 luni) nu a depășit durata unui termen rezonabil prev. de art. 5 par. 3 CEDO, apreciat prin prisma criteriilor pe care Curtea Europeană le-a menționat în jurisprudența sa, măsura arestării este proporțională cu gravitatea faptelor și persoana inculpaților, fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.

Cu privire la situația în care se află alți inculpați, Curtea nu poate efectua o așa numită egalitate de tratament juridic, întrucât situațiile nu sunt identice, pe de o parte, iar pe de altă parte, răspunderea penală este personală.

În acest sens se constată faptul că în privința tuturor inculpaților din prezenta cauză s-a dispus controlul judiciar, dar în privința inculpatului Ș. D. s-a dispus ulterior înlocuirea controlului judiciar cu arestul preventiv, având în vedere că după instituirea măsurii controlului judiciar ar fi săvârșit o nouă infracțiune, situația sa nefiind astfel comparabilă a celorlalți inculpați din cauză.

Potrivit art. 242 alin. 1 și 2 NCPP, “Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1)”

Ori la acest moment procesual, după cum s-a arătat deja, nu se constată o modificare a temeiurilor care au justificat luarea măsurii arestului preventiv, iar măsura arestării la domiciliu prevăzută de art. 218 NCPP, nu este de natură să asigure o bună desfășurare a procesului penal. Cu atât mai mult, măsura controlului judiciar nu ar asigura îndeplinirea scopurilor prev. de art. 202 C. pr. pen.

Critica contestatorului în sensul că o măsură preventivă mai ușoară nu ar împieta asupra desfășurării procesului, nu poate justifica admiterea prezentei contestații.

Gradul de pericol al infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul modul și circumstanțele de comitere a acestora, precum și de impactul social al infracțiunilor de acest gen, care necesită luarea unor măsuri de prevenire și combatere ferme. Or, dispozițiile art. 218 alin. 2 C. pr. pen. prevăd că aprecierea condițiilor pentru luare măsurii arestului la domiciliu, condiții printre care se numără și caracterul suficient al măsurii pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute de art. 202 alin. 1 C. pr. pen., îl reprezintă gradul de pericol social al infracțiunii, astfel încât, având în vedere argumentele deja expuse, instanța apreciază că nu sunt întrunite în momentul de față condițiile pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, și cu atât mai mult măsura controlului judiciar.

De asemenea, scopul măsurilor preventive cum este precizat de art. 202 alin. 1 C. pr. pen. nu poate fi atins prin lăsarea inculpatului în libertate, procesul penal aflându-se în faza de cercetare judecătorească și, dată fiind probațiunea esențialmente testimonială care a fost deja încuviințată în cauză este deosebit de important pentru buna desfășurarea a procesului penal, să fie limitate posibilele interferențe în aflarea adevărului în cauză.

La aprecierea necesității privării de libertate a inculpatului față de care nu se justifică înlocuirea măsurii preventive cu o măsură mai blândă, în mod corect prima instanță a luat în considerare, pe lângă gravitatea faptelor imputate, și faptul că în prezent s-a dispus trimiterea în judecată pentru mărturie mincinoasă a numiților A. A., R. A. și Sucz D., persoane propuse ca martori de către inculpat în cauza privind conducerea fără permis.

Față de toate aceste aspecte, elementele ce țin de situația familială a inculpatului nu pot fi absolutizate și nu pot prevala față de criteriile deja menționate, care conturează un pericol semnificativ pentru ordinea publică, întrucât art. 223 alin. 2 teza finală C. pr. pen. enumeră o . criterii care permit constatarea caracterului necesar pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică a privării de libertate, criterii care nu trebuiesc însă a fi întrunite cumulativ, ci analizate în ansamblu de către instanță, în aprecierea caracterului proporțional și necesar al măsurii privative de libertate.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 425¹ alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen. (modificat prin OUG nr. 3/2014) rap. la art. 205 C. pr.pen., va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul Ș. D. împotriva încheierii penale din 03.02.2016 pronunțată de Tribunalul T. secția penală în dosarul nr._ 15.

Va menține încheierea atacată.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În baza art. 425¹ alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen. (modificat prin OUG nr. 3/2014) rap. la art. 205 C. pr.pen. respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul Ș. D. împotriva încheierii penale din 03.02.2016 pronunțată de Tribunalul T. secția penală în dosarul nr._ 15.

Menține încheierea atacată.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 12.02.2016.

Președinte,

F. M. C. FLORENȚA

Grefier,

I. M. S.

Red. F.F./12.02.2016

Tehnored. I.M.S. - 5 ex./12.02.2016

Primă instanță: Tribunalul T. – jud. D. C.

← Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Sentința...		Traficul de influenţă. Art.257 C.p.. Decizia nr. 149/2016.... →

Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Încheierea nr. 30/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Încheierea nr. 30/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA