Uz de fals. Art.323 NCP. Decizia nr. 1118/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1118/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 04-11-2015
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1118/A
Ședința publică din data de 04.11.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. P.
JUDECĂTOR: F. M. C. FLORENȚA
GREFIER: O. IOȚCOVICI
Ministerul Public- P. de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror E. B..
Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpata H. G. împotriva sentinței penale nr. 176 din 29.06.2015 pronunțată de J. Sânnciolau M. în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
Dezbaterile și susținerile se află consemnate în încheierea de ședință din 21.10.2015 care face parte integrantă din prezenta și prin care, pentru lipsă de timp, în vederea deliberării și pronunțării, instanța a stabilit termen la data de 04.11.2015, când:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 176 din data de 29.06.2015, pronunțată în dosarul nr._, J. Sânnicolau M., în baza art. 48 raportat la art.320 alin.1 din Noul cod penal coroborat cu art. 396 alin. (10) din Noul C.proc.pen. a condamnat pe inculpata H. G., la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale; în baza art. 323 din Noul cod penal coroborat cu art. 396 alin. (10) din Noul C. proc. pen. a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, iar în baza art. 335 alin 1 din Noul cod penal coroborat cu art. 396 alin. (10) din Noul C. proc. pen. a condamnat-o la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără a poseda permis de conducere.
În baza art. 38 alin 1 și art 39 alin 1 lit b din Noul Cod penal a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea respectiv aceea de 1 an închisoare la care a adăugat un spor de 3 luni închisoare și, în consecință, a condamnat inculpata H. G. la pedeapsa rezultantă și anume aceea de 1 an și 3 luni închisoare.
În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a stabilit termen de încercare de 2 ani, în baza art. 92 alin 1 C.pen., calculat în condițiile art. 92 alin 2 C.pen.
În baza art. 93 alin. (1) C.pen., s-a stabilit că, pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune T. la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile.
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) și (3) C.pen. s-a stabilit că pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:
a ) să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței
b) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, timp de 2 ore zilnic, în folosul Primăriei Lugoj sau al Primăriei Orașului Sânnicolau M..
În baza art. 94 alin. (1) C.pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) să fie comunicate Serviciului de Probațiune T..
În baza art. 96 C.pen. a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere ori obligațiilor stabilite de instanță și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. (1) C.proc.pen. a obligat inculpata la plata sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 25 alin 3 din C.proc.pen. a dispus desființarea totală a permisului de conducere italian cu . emis pe numele inculpatei ca fiind fals total.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr.993/P/2014, P. de pe lângă J. Sânnicolau M. a trimis în judecată pe inculpata H. G. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii falsul material în înscrisuri oficiale și pentru săvârșirea infracțiunilor de uz de fals și conducere fără permis
S-a constatat că, în motivarea actului de inculpare se reține că inculpata H. G., la data de 10.08.2014, în jurul orei 03.30, s-a prezentat în Punctul de Trecere a Frontierei Cenad pentru a intra în țară, conducând autoturismul marca BMW, înmatriculat în Italia sub numărul DC 736 PV, prezentând un permis de conducere falsificat, obținut în cursul anului 2011, după ce a pus la dispoziția unei persoane necunoscute fotografia sa . S-a constata totodată că inculpata nu deținea permis de conducere valabil
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 16.06.2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Inculpata Hântea G. s-a prezentat în fața primei instanțe și a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, solicitând ca judecarea cauzei să aibă loc în condițiile prevăzute de art. 374 alin. 4 din noul Cod de procedură penală.
Sub aspectul probatoriului, în temeiul art. 100 C.p.p. a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri și a fost audiată inculpata.
Instanța de fond, având în vedere recunoașterea inculpatei care a solicitat aplicarea prevederilor art. 374 alin 4 din Noul C.pr.pen. și a recunoscut săvârșirea infracțiunii astfel cum a fost reținută în rechizitoriu, coroborată cu declarațiile martorului B. I. –V. f. 19 și urm. dosar urmărire penală, a reținut că inculpata a săvârșit infracțiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 48 raportat la art.320 alin.1 din Noul cod penal, constând în aceea că a pus la dispoziția unei persoane necunoscute o copie a actului de identitate și o fotografie în vederea contrafacerii permisului de conducere cu . emis pe numele său.
De asemenea, având în vedere recunoașterea inculpatei care a solicitat aplicarea prevederilor art. 374 alin 4 din Noul C.pr.pen. și a recunoscut săvârșirea infracțiunii astfel cum a fost reținută în rechizitoriu, coroborată cu declarațiile martorului B. I. –V., instanța de fond a reținut că inculpata a săvârșit infracțiunea de uz de fals, prevăzută de 323 din Noul cod penal constând în aceea că inculpata a prezentat spre control permisul de conducere cu . emis pe numele său, cunoscând că este fals, pentru a induce în eroare organele de poliție de frontieră cu ocazia verificării dreptului de a conduce.
Totodată, având în vedere recunoașterea inculpatei care a solicitat aplicarea prevederilor art. 374 alin 4 din Noul C.pr.pen. și a recunoscut săvârșirea infracțiunii astfel cum a fost reținută în rechizitoriu, coroborată cu declarațiile martorului B. I. –V., instanța de fond a reținut că inculpata a săvârșit infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin 1 din Noul cod penal, constând în aceea că inculpata s-a prezentat la punctul de trecere a frontierei Cenad pentru a intra în țară, conducând autoturismul marca BMW înmatriculat în Italia sub nr DC 736PV, fără a poseda permis de conducere.
Instanța de fond a constatat că faptele inculpatei au fost săvârșite cu intenție și denotă un pericol social destul de ridicat, având în vedere că puteau pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Reținând vinovăția inculpatei, prima instanță a dispus condamnarea acesteia și, în ce privește individualizarea tuturor pedepselor și proporționalizarea acestora, precum și în ce privește pedepsele alternative prevăzute de art. 323 din Noul C.pen., a aplicat prevederile art. 74 din Noul C.pen., în sensul că s-a orientat către pedeapsa cu închisoare, pe considerentul că pedeapsa închisorii reprezintă o constrângere directă aplicată inculpatei, de natură să asigure în mai mare măsură, îndreptarea și corijarea acesteia, fiind necesară și îndeplinirea scopului de prevenție pe viitor de săvârșire a acestui gen de fapte penale, având în vedere că fapta denotă un pericol social destul de ridicat, având în vedere că putea pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, în condițiile în care inculpata nu a posedat permis de conducere pentru care ar fi trebuit să susțină un examen de verificare a aptitudinilor de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
Instanța de fond a aplicat și dispozițiile art. 396 alin 10 din Noul C.pr.pen. în sensul că reducerii limitelor pedepselor cu închisoare, prevăzute de textele legale incriminatoare cu o treime, reținând că inculpata a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor, judecata având loc în baza procedurii speciale prev. de art. 396 alin 10 C.pr.pen.
În consecință, având în vedere și criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 din Noul C.pen., împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, descrise mai sus, starea de pericol creată de inculpată pentru valoarea ocrotită respectiv pentru siguranța traficului rutier, în opinia primei instanțe, fapta inculpatei fiind săvârșită cu un grad de pericol social destul de ridicat, având în vedere că putea pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, in condițiile în care inculpata nu a posedat permis de conducere pentru care ar fi trebuit să susțină un examen de verificare a aptitudinilor de a conduce autovehicule pe drumurile publice, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit de inculpată, acela de a eluda dispozițiile legale care reglementează traficul rutier, natura și gravitatea rezultatului produs prin infracțiune, respectiv împrejurarea că fapta inculpatei putea pune în pericol siguranța traficului rutier, persoana inculpatei care nu are antecedente penale, conduita inculpatei după săvârșirea infracțiunii, inculpata având o conduită sinceră în fața organelor judiciare, recunoscând și regretând comiterea faptei, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate a inculpatei, situația familială și socială, respectiv împrejurarea că inculpata este tânără, este necăsătorită, are o educație studii 12 clase, instanța de fond, sub aspectul proporționalizării pedepselor a condamnat inculpata la pedepsele enumerate mai sus.
În baza art. 38 alin 1 și art 39 alin 1 lit b din Noul Cod penal a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 1 an închisoare la care a adăugat un spor de 3 luni închisoare și, în consecință, a condamnat inculpata la pedeapsa rezultantă și anume aceea de 1 an și 3 luni închisoare, întrucât în cauză s-a reținut existența concursului de infracțiuni prevăzut de art. 38 alin 1 din Noul C pen, pe considerentul că inculpata a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele
Față de faptul că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 91 din Noul C.pen., ținând cont că pedeapsa stabilită este de 1 an și 3 luni închisoare, inculpata nu are antecedente penale iar scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea în regim de detenție a acesteia, în baza art. 91 C.pen., instanța de fond a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, apreciind că aceasta asigură corijarea inculpatei mult mai bine decât amânarea aplicării pedepsei închisorii, având în vedere împrejurarea că în cauză s-a reținut incidența stării agravante a concursului de infracțiuni.
În continuare, s-a dispus astfel cum s-a redat mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpata H. G., criticând-o pentru netemeinicie, doar sub aspectul instituirii în sarcina sa, a obligației de a nu părăsi țara fără acordul instanței pe durata termenului de supraveghere, obligație instituită în conformitate cu dispozițiile art. 93 al. 2 lit. d C.pr.pen.
În opinia sa, obligația impusă nu are niciun rol în realizarea scopului urmărit prin suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere și anume, acela de a realiza corijarea sa în raport cu faptele pentru care a fost pedepsită. În acest sens, susține că faptele comise nu au nicio legătură cu exercitarea dreptului de liberă circulație sau cu interesele României în plan extern, pentru a fi justificată o astfel de măsură.
Examinând apelul formulat de inculpată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, asupra tuturor împrejurărilor de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 2 și în limitele prevăzute de art. 418 C.pr.pen., C. reține următoarele:
Prima instanță a stabilit corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatei, aplicând pedepse just individualizate în raport de prevederile art. 74 C.pen și dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultant în conformitate cu dispozițiile art. 91 și urm Cod penal. Inculpata apelantă nu a formulat critici împotriva sentinței penale cu privire la aceste aspecte ci exclusiv cu privire la instituirea obligației de a nu părăsi țara fără acordul instanței pe durata termenului de supraveghere
Instanța de apel reține că pe în cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, potrivit dispozițiilor art. 91 și urm C.pen, orice persoană trebuie să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. 1 lit. a-e C.pen. De asemenea, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 93 alin. 2 C.pr.pen., impune inculpatului una sau mai multe din obligațiile prevăzute de art. 93 alin. 2, iar în conformitate cu alin. 3 al art. 93 C.pen., inculpatul va executa muncă neremunerată în folosul comunității.
Prin urmare, față de modul de redactare a dispozițiilor art. 92 alin. 3 C.pr.pen., rezultă că impunerea uneia sau mai multor obligații este imperativă, spre deosebire de cazul amânării aplicării pedepsei, când impunerea unor obligații în sarcina inculpatului este doar facultativă (art. 85 alin. 2 C.pen.).
Sub aspectul instituirii în sarcina inculpatei a obligației de a nu părăsi țara fără acordul instanței pe durata termenului de supraveghere, instanța de apel reține că această obligație nu este de natură a corija comportamentul infracțional al inculpatei, deoarece aceasta nu a săvârșit infracțiuni care să justifice îngrădirea libertății de mișcare în sensul restrângerii acestui drept cu privire la teritoriul extern și a exercitării lui numai pe teritoriul României, criticile inculpatei fiind întemeiate.
Cu toate acestea, în raport de norma imperativă cuprinsă în art. 93 alin. 2 C.pen., în sarcina inculpatei trebuie instituită una din obligațiile prevăzute de aceste dispoziții, instanța de apel apreciind că în raport de infracțiunile reținute în sarcina inculpatei și abandonarea comportamentului infracțional se impune ca aceasta să frecventeze un program de reintegrare socială, obligație prevăzută de art. 93 alin. 1 lit. b C.pr.pen
Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct.2, lit. a C.pr.pen., va admite apelul declarat de inculpata Hîndea G. împotriva sentinței penale nr. 176 din 29.06.2015, pronunțată de J. Sânnicolau M. în dosar nr._ .
În consecință, va desființa sentința penală apelată numai cu privire la măsura obligării de a nu părăsi țara și, rejudecând va dispune înlocuirea obligației prev. de art. 93 alin. 2 lit. d C.pen. cu cea prev. de art. 93 alin. 2 lit. b C.pen., respectiv pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
Va menține în rest sentința penală apelată.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.2, lit. a C.pr.pen., admite apelul declarat de inculpata HÎNDEA G. împotriva sentinței penale nr. 176 din 29.06.2015, pronunțată de J. Sânnicolau M. în dosar nr._ .
Desființează sentința penală apelată numai cu privire la măsura obligării de a nu părăsi țara și, rejudecând:
Înlocuiește obligația prev. de art. 93 alin. 2 lit. d C.pen. cu cea prev. de art. 93 alin. 2 lit. b C.pen., respectiv pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
Menține în rest sentința penală apelată.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
F. P. F. M. C. FLORENȚA
GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. F.P./02.02.2015
Tehnored.O.I. 4 ex- 05.11.2015
Prima instanță– J. Sânnicolau M.- jud. M. L.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1081/2015. Curtea... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 1138/2015. Curtea de... → |
|---|
