Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 26/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 26/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 26/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 26/CO
Ședința publică din data de 04 februarie 2016
PREȘEDINTE: C. I. M.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea contestației formulată de inculpatul M. S. împotriva încheierii din data de 02.02.2016 pronunțată de Tribunalului T. în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal, se prezintă: inculpatul M. S. personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales B. V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul asupra contestației.
Apărătorul ales al inculpatului M. S., avocat B. V. solicită admiterea contestației, în baza art.4251 alin.7, pct.2 lit.a C.p.p., raportat la art.206 C.p.p. și, în rejudecare înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, deoarece nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri. Solicită a se reține conduita procesuală a inculpatului, cât și la mediul din care acesta provine, s-a predat singur organelor de poliție, a doua zi, când nici nu se știa cine sunt agresori, conștientizează fapta săvârșită, o recunoaște și o regretă, a colaborat cu organele judiciare, urmează a uza de procedura simplificată a recunoașterii de vinovăție, nu are antecedente penale. Trebuie făcută o distincție între cei care se predau singuri la poliție și cei care se ascund de poliție și de faptele lor. Inculpatul se află în stare de arest de aproximativ 5 luni, iar prin înlocuirea măsurii arestării preventive nu se va împiedica bunul mers al procesului penal.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației, ca nefondată, menținerea măsurii preventive dispuse în cauză, întrucât nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, sunt îndeplinite condițiile pentru menținerea acesteia, iar din materialul probator rezultă în continuare pericol social concret pentru ordinea publică. Solicită a se reține, gravitatea și împrejurările în care au fost comise faptele de către inculpat, creând o stare de pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul M. S., având ultimul cuvânt solicită admiterea contestației și arată că regretă fapta.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față, reține următoarele:
Prin încheierea din data de 02.02.2016 pronunțată de Tribunalului T. în dosarul nr._ 15, în baza art. 242 alin. 2 C.p.p. respinge ca nefondata solicitarea inculpatuluiM. S.de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la solicitarea inculpatului M. S.de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, prima instanță a respins-o pentru următoarele motive:
A apreciat că nu s-au modificat aspectele care au fost avute în vedere la menținerea stării de aret preventiv prin încheierea din 08.01.206. astfel, constată că măsura arestării preventive a fost luată în mod legal, iar temeiurile care au stat la baza menținerii acestei măsuri nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților, în privința acestuia fiind incidente în continuare dispozițiile art. 223 alin. 2 C.p.p.
Fără a mai relua condiția privind existența de probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea unei infracțiunii din cele menționate în art. 223 alin. 2 C.p.p., prima instanță a apreciat că măsura arestării preventive, iar nu a arestului la domiciliu, este proporționalitateacu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, respectiv înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Prima instanță a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 223 alin. 2 C.p.p., în concret faptul că în sarcina inculpatului M. S. s-a reținut săvârșirea unei infracțiuni de o gravitate deosebită, îndreptată împotriva unei valori fundamentale – viața -, gravitate accentuată de limitele mari de pedeapsă pentru aceste infracțiuni, de modul și circumstanțele de comitere a acesteia. În acest sens, se remarcă că prin rechizitoriu (pe care inculpatul și l-a însușit) s-a reținut că inculpatul aflându-se în apropierea clubului Happy din Complexul Studențesc din Timișoara, a intrat într-o altercație fizică cu persoana vătămată J. D. C. împingând-o și apoi lovind-o, în timp ce aceasta avea un conflict verbal cu inc. M.. S-a reținut că inculpatul a lovit apoi în mod repetat persoana vătămată, cu pumnii și picioarele și special în zona capului, când victima era în picioare și după ce a căzut jos, iar după ce ceilalți inculpați s-au îndepărtat de victimă, inc. M. S. a revenit și a mai lovit-o o dată cu pumnul în zona capului, în timp ce aceasta, fiind căzută jos, se sprijinea în cot.
În momentul în care a fost dispusă măsura preventivă față de inculpații M. C. G., M. S., V. A. F. și P. R. I., judecătorul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera o stare de pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat prin prisma gravității deosebite a faptei pentru care sunt cercetați inculpații, a modalității concrete în care au fost comise faptele. De altfel, în cauza Lettelier c. Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat faptul că datorită gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea, unele infracțiuni pot determina tulburări reale a ordinii publice care pot justifica arestarea preventivă cel puțin pentru o anumită perioadă de timp, iar privarea de libertate continuă să fie legitimă dacă ordinea publică va fi pe mai departe amenințată.
Or, față de cele de mai sus se poate constata că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului M. S. și necesară în continuare pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică.
Faptul că inculpatul M. S. a recunoscut săvârșirea faptei nu are nici relevanță față de motivele pentru care s-a apreciat că menținerea stării de arest preventiv este în continuare necesară și justificată.
Față de cele de mai sus, în baza art. 242 alin. 2 C.p.p. a fost respinsă ca nefondata solicitarea inculpatului M. S. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Împotriva încheierii din data de 02.02.2016 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 15, a declarat contestație inculpatul M. S. înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 03.02.2016 sub dosar nr._ . Contestația nu a fost motivată în scris.
Din analiza încheierii contestate, prin prisma motivelor invocate și analizate din oficiu, potrivit art.4251 alin.4 C.p.p. raportat la art.206 C.p.p., Curtea reține următoarele:
Inculpatul M. S., a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 Cp, cu apl. art. 77 lit. a) Cp.
Astfel, în cauză există suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, respectiv că în data de 23.08.2015, în Complexul Studențesc din Timișoara, în apropierea clubului Happy, inculpatul M. S., împreună cu ceilalți coinculpați au împins-o și au lovit-o cu pumnii și cu picioarele pe persoana vătămată J. D. C., care a căzut în urma loviturilor și s-a lovit de sol cu capul, în partea stângă a frunții, leziunile cerebrale suferite în urma impactului cu suprafața dură a solului cauzându-i decesul, victima fiind lovită de către cei patru inculpați, cu pumnii și cu picioarele, pe toată suprafața corpului, și după ce a căzut. După . la care a fost supusă de către cei patru inculpați victima J. D. C. a intrat în comă profundă, de gradul IV, iar decesul ei a survenit în data de 28.08.2015.
La luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că există indicii temeinice din care să rezulte presupunerea că acesta au săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat și trimis în judecată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Din analiza materialului probator, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului preventiv față de inculpat subzistă și impun în continuare privarea de libertate, aceasta pentru că din probele administrate rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Condiții examinate anterior, sunt regăsite și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului(existența metodelor verosimile de a bănui că acuzatul a săvârșit o infracțiune și, respectiv, necesitatea protejării ordinii publice), admițându-se că, în măsura în care și dreptul național o recunoaște, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o reacție particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura exactă a infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării.
Faptele ce au dat naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale (cauza Brogan ș.a. contra Marii Britanii,din jurisprudența CEDO).
Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată (cauza N.C. conta Italiei). De asemenea, nu este necesar să se constate că a fost săvârșită o infracțiune sau că persoana privată de libertate a săvârșit o infracțiune (cauza Gusinsky contra Rusiei).
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatul de a fi judecat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
Potrivit art.242 alin.2 C.p.p. „ Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).”
Totodată, se constată că menținerea duratei arestului preventiv este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale în cursul judecării cauzei, motiv pentru care nu se poate considera că menținerea măsurii arestului preventiv se transformă în pedeapsă penală.
Termenul arestului preventiv scurs pe parcursul procesului penal până în prezent, este unul rezonabil raportat la complexitatea dosarului, volumul actelor procesuale și procedurale de întocmit, comportamentul procesual al părților implicate în procesul penal, astfel că termenul scurs de la luarea măsurii arestului preventiv, respectiv circa 5 luni de zile apare ca fiind rezonabil și în raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, la vârsta acestuia, situația familială, Curtea constată că nu au intervenit elemente noi de la luarea măsurii arestării preventive, astfel încât nu pot fi avute în vedere în beneficiul acestuia la menținerea măsurii arestului preventiv, întrucât profilul conturat prin modalitatea de comitere a faptei cu privire la care există indicii conduce la concluzia că nu se oferă garanții suficiente pentru a se dispune o altă măsură.
Perioada de aproximativ 5 luni de zile petrecută de inculpat în arest preventiv nu a determinat descreșterea gradului de pericol social pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă pentru ordinea publică, având în vedere faptul că în cauză există indicii că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea reținute în sarcina sa.
În acest context, Curtea constată că prin menținerea măsurii arestului preventiv este respectat principiul proporționalității (hotărârea Ambruzkiewicz c. Poloniei) ce impune ca atunci când se ia o măsură privativă de libertate să se aibă în vedere în principal necesitatea realizării unui just echilibru între necesitatea de apărare a interesului public într-o societate democratică și respectarea dreptului fundamental la libertate al oricărei persoane, motiv pentru care altă măsura restrictivă de drepturi, precum controlul judiciar sau arestul la domiciliu, apar ca fiind ineficiente, astfel încât respinge solicitările formulate de inculpat în acest sens.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 4251 alin.7 pct.2 lit.b C.p.p. rap. la art. 206 C. pr. pen. va respinge, ca nefondată, contestația declarată de inculpatul M. S., împotriva încheierii din data de 02.02.2016 pronunțată de Tribunalului T. în dosarul nr._ 15.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga pe contestator la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 alin.7 pct.2 lit.b C.p.p. rap. la art. 206 C. pr. pen. respinge, ca nefondată, contestația declarată de inculpatul M. S., împotriva încheierii din data de 02.02.2016 pronunțată de Tribunalului T. în dosarul nr._ 15.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă pe contestator la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2016.
Președinte,
C. I. MartinGrefier,
A. B.
RED: CIM/05.02.2016
Dact: AB/2 exempl/05.02.2016
Primă instanță: Tribunalul T.
Jud: L. S.
Dosar nr._
DECIS:
În baza art. 4251 alin.7 pct.2 lit.b C.p.p. rap. la art. 206 C. pr. pen. respinge, ca nefondată, contestația declarată de inculpatul M. S., împotriva încheierii din data de 02.02.2016 pronunțată de Tribunalului T. în dosarul nr._ 15.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă pe contestator la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2016.
Președinte,
Dosar nr._
Data – 04.02.2016-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
CĂTRE,
P. TIMIȘOARA
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr.26/CO/04.02.2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul cu numărul de mai sus, s-a dispus:
„În baza art. 4251 alin.7 pct.2 lit.b C.p.p. rap. la art. 206 C. pr. pen. respinge, ca nefondată, contestația declarată de inculpatul M. S., fiul lui V. Gabfiel și I., născut la data de 08.01.1994, împotriva încheierii din data de 02.02.2016 pronunțată de Tribunalului T. în dosarul nr._ 15.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă pe contestator la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2016.”
Președinte,
C. I. MartinGrefier,
A. B.
Dosar nr._
Data – 08.02.2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
CĂTRE,
TRIBUNALUL T.,
Alăturat vă restituim dosarul Dvs. nr._ 15 (275 file), la care se află atașate dosarele nr:_ 15/a2 și_ 15/a1 ale Curții de Apel Timișoara și dosarul de urmărire penală nr.946/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T. ( 493), privind pe inculpatul M. S., dosare care ne-au fost necesare la soluționarea contestației declarată de inculpat, contestație care a fost respinsă, ca nefondată, prin decizia penală nr.26/CO/04.02.2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul cu numărul de mai sus.
Grefier,
A. B.
Dosar nr._
Data – 08.02.2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
CĂTRE,
TRIBUNALUL T.,
Alăturat vă restituim dosarul Dvs. nr._ 15 (275 file), la care se află atașate dosarele nr:_ 15/a2 și_ 15/a1 ale Curții de Apel Timișoara și dosarul de urmărire penală nr.946/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T. ( 493), privind pe inculpatul M. S., dosare care ne-au fost necesare la soluționarea contestației declarată de inculpat, contestație care a fost respinsă, ca nefondată, prin decizia penală nr.26/CO/04.02.2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul cu numărul de mai sus.
Grefier,
A. B.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 33/2016.... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
