Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 33/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 33/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 33/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 33/A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18 ianuarie 2016
PREȘEDINTE: I. P.
JUDECĂTOR: C. C.
GREFIER: C. P.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror C. M. U..
Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul B. I., împotriva sentinței penale nr.386/22.10.2015, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpatul apelant lipsă, avocat ales S. L. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul ales al inculpatului apelant depune la dosar un set de înscrisuri medicale în circumstanțiere pentru a arăta că inculpatul este tutorele unei fete cu handicap.
Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra apelului.
Avocatul ales al inculpatului apelant solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare, a se constatata că legea penală mai favorabilă este Noul Cod penal care permite amânarea aplicării pedepsei stabilite față de inculpat întrucât acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, este o persoană integrată în societate, exprimându-și în mod sincer regretul cu privire la fapta săvârșită. În subsidiar solicită aplicarea unei pedepse îndreptată spre minimul special prevăzut de lege având în vedere conduita procesuală corectă, a recunoscut fapta, este la primul contact cu legea penală și este unic întreținător al familiei.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat ca nefondat și de menținere a sentinței penale apelate ca fiind legală și temeinică arătând că legea penală mai favorabilă este vechiul cod penal, cuantumul pedepsei este corect individualizat raportat la valoarea alcoolemiei și condițiile săvârșirii faptei.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 386/22.10.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr._,
În baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.5 Cod pen., cu aplicarea art.374 al.4 art. 375 rap la art.396 al.10 Cod pr.pen., a condamnat pe inculpatul B. I., fiul lui B. I. A. și B. F., născut la data de 09.02.1976, în Dognecea, jud. C.-S., cetățean român, căsătorit, studii superioare, stagiu militar satisfăcut, ocupație subofițer, loc de muncă ISU Semenic, fără antecedente, domiciliat în Reșița, ., ., .-S., CNP_, la pedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În baza art. 71 C.pen.1969 cu aplicarea art.5 Cod pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, teza a II-a și lit.b Cod pen 1969., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 Cod Penal 1969 cu aplicarea art.5 Cod pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 3 ani și 8 luni, stabilit in conformitate cu art.82 Cod Penal 1969.
În baza art.71 alin.5 Cod penal 1969, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod Penal 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei in cazul comiterii unei noi infracțiuni, cu intenție, in interiorul termenului de încercare si asupra consecințelor acestor revocări.
În temeiul art.274 al.1 Cod Procedura Penala a obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 220 lei, reprezentând contravaloarea analizei de laborator pentru determinarea alcoolemiei va fi virată în contul Spitalului Județean de Urgență Reșița, cu mențiunea pentru Serviciul Județean de Medicină Legală C.-S..
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, din data de 24.03.2015, întocmit în dosarul nr. 2609/P/2013, înregistrat la această instanță, la data de 26.03.2015, sub numărul_, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. I., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prev. de art.336 alin.1 cod penal.
S-a reținut în esență, ca situație de fapt, că inculpatul, în data de 01.09.2013 a condus pe drumurile publice un autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală si materializate în: declarațiile inculpatului (f. 27, 29-33 dup); declarațiile martorilor S. Vilhelm și U. I. (f. 56-62 dup); proces-verbal de constatare din data de 01.09.2013 cu anexă planșă foto (f. 8-24 dup); rezultatul testării aerului expirat de către inculpat (f. 66 dup); proces-verbal de prelevare și buletin de examinare clinică, ambele din data de 01.09.2013 (f.67, 68 dup); Buletin de Analiză Toxicologică-Alcoolemie nr.201/A12/02.09.2013 al Serviciului Județean de Medicină Legală C.-S.-Laboratorul de Toxicologie (f.69 dup); Raport de Expertiză Medico -Legală privind Interpretarea Retroactivă a Alcoolemiei nr.2331/10.12.2014 al Institutului de Medicină Legală Timișoara (f.40-42 dup); acte procesuale și procedurale.
La dosarul cauzei a fost anexat dosarul de urmărire penala nr. 2609/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Resita, cazierul judiciar al inculpatului (fila 33 dosar) și înscrisuri în circumstanțiere.
Prin Încheierea din data de 15.09.2015, judecătorul de cameră preliminară, în baza art.346 al.2 Cod pr.pen. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 2609/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, a administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății față de inculpatul B. I. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prev. de art.336 alin.1 cod penal, fixându-se termen de judecată la data de 08.10.2015.
La termenul de judecată din data de 08.10.2015, inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se realizeze potrivit procedurii recunoașterii învinuirii, precizând că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 alin.4 Cod pr.pen., sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, a solicitat că judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi. Totodată, inculpatul a consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, conform art.375 al.1 Cod pr.pen., declarația sa fiind consemnată și atașată la fila 37 din dosar.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanța a reținut următoarea situație de fapt :
În data de 01.09.2013 aflându-se la domiciliul său din municipiul Reșița, . scara 4 apt.13, județul C.-S. inculpatul B. I. a consumat între orele 1800-1900 aproximativ 1.000 ml de bere cu alcool, împreună cu numitul U. I..
În jurul orelor 2055 inculpatul a urcat la volanul autoturismului marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, avându-l ca pasager pe locul din dreapta față pe numitul U. I., cu intenția de a-l duce pe acesta acasă.
În timp ce conducea pe ., deplasându-se către Spitalul Județean, autoturismul condus de către inculpat a intrat în coliziune cu semiremorca marca Padis cu numărul de înmatriculare_, tractată de autoturismul marca Volkswagen Golf cu numărul de înmatriculare_, după care semiremorca a lovit un autoturism marca Renault Symbol cu numărul de înmatriculare_ . După producerea accidentului inculpatul a revenit imediat la locul acestuia unde a fost identificat de organele de poliție și constatându-se faptul că emana vapori de alcool a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o valoare de 0,88 mg/l alcool pur în aerul expirat (f.66).
Fiind condus la Spitalul Județean Reșița în vederea recoltării de probe biologice pentru determinarea alcoolemiei inculpatului i s-au recoltat două probe de sânge cu acordul său (f. 67 dup).
Din buletinul de examinare clinică a inculpatului, întocmit la data de 01.09.2013, cu ocazia prelevării probelor biologice, rezultă faptul că acesta era cu o comportare ordonată, era orientat și nu părea a fi sub influența alcoolului (fila 68).
Conform Buletinului de Analiză Toxicologică-Alcoolemie nr.201/A12/02.09.2013 al Serviciului Județean de Medicină Legală C.-S. - Laboratorul de Toxicologie, inculpatul B. I. a avut o cantitate de alcool exprimată în grame etanol la 1000 ml de sânge, de 1,50 g 0/00 pentru prima probă de sânge și de 1,30 g 0/00 pentru a doua probă de sânge, ambele recoltate de la el în data de 01.09.2013 orele 2137 și respectiv 2255 (f. 69 dup).
Inculpatul a solicitat recalcularea alcoolemiei.
Conform Raportului de Expertiză Medico-Legală privind Interpretarea Retroactivă a Alcoolemiei nr.2331/10.12.2014 al Institutului de Medicină Legală Timișoara, la data de 01.09.2013 la ora 2055 inculpatul B. I. era în eliminare și ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de aproximativ 1,60 g 0/00 dacă băutura a fost consumată între orele 1730-1900 sau între orele 1800-1900. Dacă băutura a fost consumată între orele 2030-2055 la ora 2055 inculpatul B. I. era în absorbție și ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de aproximativ 1,40 g 0/00 - 1,45 g 0/00 (f. 40-42 dup).
La data de 06.02.2015 inculpatul a declarat că a luat la cunoștință de Raportul de Expertiză Medico-Legală privind Interpretarea Retroactivă a Alcoolemiei nr.2331/10.12.2014 al Institutului de Medicină Legală Timișoara (f.27 dup).
În faza de judecată, inculpatul a declarat faptul că recunoaște fapta reținută în sarcina sa, așa cum este descrisă în actul de inculpare, că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală, că nu dorește administrarea altor probe noi și că dorește ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform dispozițiilor art. 374 alin.4, art.377 Cod pr.pen. (f. 37 dosar).
Recunoașterea inculpatului se coroborează cu probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, și anume: declarațiile inculpatului (f. 27, 29-33 dup); declarațiile martorilor S. Vilhelm și U. I. (f. 56-62 dup); proces-verbal de constatare din data de 01.09.2013 cu anexă planșă foto (f. 8-24 dup); rezultatul testării aerului expirat de către inculpat (f. 66 dup); proces-verbal de prelevare și buletin de examinare clinică, ambele din data de 01.09.2013 (f.67, 68 dup); Buletin de Analiză Toxicologică-Alcoolemie nr.201/A12/02.09.2013 al Serviciului Județean de Medicină Legală C.-S.-Laboratorul de Toxicologie (f.69 dup); Raport de Expertiză Medico -Legală privind Interpretarea Retroactivă a Alcoolemiei nr.2331/10.12.2014 al Institutului de Medicină Legală Timișoara (f.40-42 dup); acte procesuale și procedurale.
Cu privire la legea penală aplicabilă, având în vedere faptul că, de la săvârșirea acestor infracțiuni – 01.09.2013 – și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, instanța a analizat infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, în raport de legea determinată ca fiind mai favorabilă, conform art.5 C. pen. De asemenea, pentru identificarea legii penale mai favorabile se va avea în vedere Decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, publicată în M.Of. nr. 373 din 20.05.2014, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Prin urmare, instanța, pentru a determina legea penală mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă a avut în vedere, în primul rând regimul sancționator prevăzut în cuprinsul celor două legi penale succesive, respectiv limitele de pedeapsă. Astfel, s-a observat faptul că, la momentul comiterii faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, aceasta era prevăzută de dispozițiile 87 al.1 din OUG nr.195/2002, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani iar, ca urmare a adoptării noului cod penal, această faptă este prevăzută de dispozițiile art.336 al.1 Cod pen., fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani sau cu amendă.
În aceste condiții, având în vedere faptul că regimul sancționator al celor două infracțiuni nu s-a modificat în mod substanțial, analizarea legii penale mai favorabile s-a făcut, în concret, și prin raportare la modalitatea de executare a pedepsei, motiv pentru care, instanța a determinat legea penală mai favorabilă și prin compararea dispozițiilor referitoare la suspendarea condiționată din Vechiul Cod Penal cu cele referitoare la amânarea aplicării pedepsei, prevăzută de Noul Cod Penal. Astfel, prin prisma condițiilor de acordare, care sunt mai permisive în vechiul cod penal și a obligațiilor impuse pe durata termenului de încercare, respectiv lipsa lor din reglementarea vechiului cod penal, instanța a apreciat ca fiind mai favorabilă instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, astfel cum aceasta este prevăzută de dispozițiile art.81 Cod pen.1969, durata termenului de încercare, care potrivit noii reglementări este mai mică, fiind insuficientă pentru calificarea noului cod penal ca fiind lege penală mai favorabilă, în ceea ce privește regimul de executare.
Pe cale de consecință, având în vedere toate aceste criterii de determinare a legii penale mai favorabile, analizate în concret în raport de starea de fapt și situația personală a inculpatului, instanța a apreciat, per global, ca fiind lege penală mai favorabilă vechiul cod penal și, astfel a analizat infracțiunea dedusă judecății prin raportare la dispozițiile vechiului cod penal.
În drept, fapta inculpatului B. I., care în data de 01.09.2013, în jurul orelor 2055, a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice, respectiv pe . mun.Reșița, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv o cantitate de alcool exprimată în grame etanol la 1000 ml de sânge, de 1,60 g ‰, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere, pe drumurile publice, a unui autovehicul, de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 republicat.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța a constatat că existența elementului material, respectiv conducerea, pe drumurile publice, mai exact pe . Mun.Reșița, a autoturismului marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, de la locuința sa din mun.Reșița, . . municipiu, sub influența băuturilor alcoolice, rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale. În acest sens instanța reține procesul – verbal de constatare a infracțiunii și rezultatul obținut ca urmare a testării inculpatului. Conform prevederilor legale, infracțiunea există dacă îmbibația alcoolică în sânge depășește o anumită limită. În cauza de față, depășirea limitei legale a fost dovedită prin Buletinul de Analiză Toxicologică - Alcoolemie nr.201/A12/02.09.2013 al Serviciului Județean de Medicină Legală C. – S. - Laboratorul de Toxicologie (fila 69 dup), din cuprinsul căruia rezultă că inculpatul a avut o îmbibație alcoolică de 1,50 g ‰ pentru prima probă de sânge recoltată de la inculpat în data de 01.09.2013, orele 21:37 și de 1,30 g ‰ pentru a doua probă de sânge recoltată de la inculpat în data de 01.09.2013, orele 22:55. De asemenea, vor fi avute în vedere și concluziile Raportului de Expertiză Medico-Legală privind Interpretarea Retroactivă a Alcoolemiei nr.2331/10.12.2014 al Institutului de Medicină Legală Timișoara, potrivit cărora, la data de 01.09.2013 la ora 2055 inculpatul B. I. era în eliminare și ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de aproximativ 1,60 g 0/00 dacă băutura a fost consumată între orele 1730-1900 sau între orele 1800-1900. Dacă băutura a fost consumată între orele 2030-2055 la ora 2055 inculpatul B. I. era în absorbție și ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de aproximativ 1,40 g 0/00 - 1,45 g 0/00 (f. 40-42 dup).
Infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei, aceasta fiind infracțiune de pericol, pentru a cărei existență nu este necesară producerea unui rezultat concret, privit în materialitatea sa, fiind suficientă crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic.
Referitor la latura subiectivă a infracțiunii, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, prevăzută de art.19 alin.1 pct.1 lit. b Cod Penal 1969 întrucât, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol al siguranței circulației rutiere și a participanților la trafic și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, fiind conștient că, prin conducerea autoturismului sub influența băuturilor alcoolice, creează o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite prin norma de incriminare.
Instanța a constatat, așadar, întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 2 din C.p.p., a dispus condamnarea acestuia, iar la individualizarea pedepsei a ținut cont de dispozițiile art. 72 C. pen.1969 și art. 52 C. pen. 1969.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 cod penal 1969, care arată că, la stabilirea si aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în O.U.G.nr.195/2002 republicată pentru această infracțiune, reduse cu o treime, în conformitate cu dispozițiile art.396 al.10 C.pr.pen, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În această ordine de idei, instanța la stabilirea pedepsei, a avut în vedere: limitele legale de pedeapsă - închisoare de la 1 la 5 ani - reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art.396 al.10Cod pr.pen.
De asemenea, instanța a luat în considerare și faptul că infracțiunea pentru care inculpatul a fost cercetat este o infracțiune de pericol, iar nu de rezultat și astfel a fost pusă în pericol viața persoanelor, sănătatea și integritatea fizică și psihică a participanților la trafic, precum și siguranța traficului rutier, împrejurări care impun adoptarea unei conduite prudente pe măsura responsabilității sporite a oricărui conducător auto în trafic.
Pentru determinarea gradului de pericol social al faptelor prezintă relevanță modalitatea de comitere a acestora, sens în care instanța a reținut că inculpatul a înțeles să conducă autoturismul pe drumurile publice, fiind sub influența alcoolului, în jurul orelor 20:55, pe ..Reșița, aspecte în raport de care se poate deduce că inculpatul a dat dovadă de o atitudine de indiferență cu privire la siguranța traficului rutier.
La dozarea pedepsei ce a fost aplicată, instanța a avut în vedere gradul ridicat al îmbibației alcoolice de 1,50 g ‰ pentru prima probă de sânge recoltată de la inculpat în data de 01.09.2013, orele 21:37 și de 1,30 g ‰ pentru a doua probă de sânge recoltată de la inculpat în data de 01.09.2013, orele 22:55. Mai mult, coform Raportului de Expertiză Medico-Legală privind Interpretarea Retroactivă a Alcoolemiei nr.2331/10.12.2014 al Institutului de Medicină Legală Timișoara, la data de 01.09.2013 la ora 2055 inculpatul B. I. era în eliminare și ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de aproximativ 1,60 g 0/00 dacă băutura a fost consumată între orele 1730-1900 sau între orele 1800-1900. Dacă băutura a fost consumată între orele 2030-2055 la ora 2055 inculpatul B. I. era în absorbție și ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de aproximativ 1,40 g 0/00 - 1,45 g 0/00 (f. 40-42 dup).
La stabilirea gravității faptei, instanța a avut în vedere și urmările efective ale infracțiunii, sens în care s-a reținut că inculpatul a înțeles să conducă un autoturism pe drumurile publice fiind sub influența băuturilor alcoolice a cauzat un accident de circulație, în urma căruia au rezultat pagube materiale. Acest aspect este de natură să imprime faptei un grad ridicat de periculozitate, care s-a reflectat în pedeapsa ce a fost aplicată.
În ceea ce privește reținerea prevederilor art. 74 lit. a C.pen. din 1969, constând în conduita bună înainte de săvârșirea faptei, instanța a apreciat că în cauză nu au fost identificate elemente care să poată fi reținute drept circumstanțe atenuante judiciare, respectiv împrejurări care, dacă ar fi luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau caracterizează de o așa manieră persoana inculpatului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special este în măsură să corespundă unei juste individualizări. În acest context, lipsa antecedentelor penale dovedește un grad mai redus de periculozitate al inculpatului, însă nu suficient pentru a determina reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a C.pen., ci doar orientarea înspre minimul special al pedepsei aplicate, având în vedere modalitatea de comitere a faptei, în principal a gardului ridicat al alcoolemiei și urmările efective ale faptei.
Cu privire la reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art.74 al.1 lit.c Cod pen. 1969, instanța, având în vedere că, împrejurarea de fapt a recunoașterii de către inculpat a săvârșirii faptei și a modalității sale de comitere a fost valorificată prin aplicarea dispozițiilor art. 374 al.4, art.396 al.10 C.pr.pen., rezultă că, această atitudine procesuală a inculpatului nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c C.pen.1969, deoarece ar însemna că aceleiași situații de fapt să i se acorde o dublă valență juridică, ceea ce, în opinia instanței, nu a fost în intenția legiuitorului, va respinge această solicitare. Mai mult decât atât, în condițiile procedurii recunoașterii învinuirii, art. 396 al.10 C.pr.pen. se aplică cu prioritate față de art. 74 alin. 1 lit. c C.pen.1969, deoarece, din punct de vedere procedural, conduce la soluționarea cu celeritate a cauzei, iar din punct de vedere al dreptului substanțial, constituie o cauză legală de reducere a limitelor de pedeapsă. Așadar, dintr-un anume punct de vedere, s-a considerat că aplicarea cu prioritate a dispozițiilor speciale prevăzute de art. 396 al.10 C.pr.pen. în raport de prevederile generale cuprinse în art. 74 alin. 1 lit. c C.pen.1969 corespunde principiului “specialia generalibus derogant”, potrivit căruia normele juridice speciale derogă de la normele juridice generale și se vor aplica în consecință.
De asemenea, s-a avut în vedere faptul că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
În această ordine de idei, instanța a reținut că, pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională și proporțională cu gravitatea faptelor comise, motiv pentru care, în raport de pericolul social concret al infracțiunii precum și de toate criteriile de individualizare prezentate, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii orientată spre minimul special, apreciată ca fiind aptă să răspundă exigențelor și criteriilor stabilite de dispozițiile art. 52 C.pen.1969.
Pentru aceste considerente, în baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.5 Cod pen., cu aplicarea art.374 al.4 art. 375 rap la art.396 al.10 Cod pr.pen., a condamnat pe inculpatul B. I., la pedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, pedeapsă considerată a fi de natură să ducă la atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei, respectând totodată criteriul proporționalității în raport de gravitatea infracțiunii și persoana inculpatului.
În conformitate cu prevederile art.12 din Legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Prin urmare, având în vedere că în raport de infracțiunea comisă, în speță a fost identificată ca lege mai favorabilă Cod Penal din 1969, instanța a aplicat dispozițiile acestuia în ceea ce privește pedepsele aceesorii și complementare.
Prin urmare, cu privire la aplicarea pedepselor accesorii inculpatului, instanța a reținut că, aceasta trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C.pen.1969 cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, raportat la cauzele C. c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauze în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional, instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C.pen.1969, ci a analizat în ce măsură, în prezența cauză, aceasta se impune față de natură și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
Totodată, față de jurisprudența Curții Europene în materie, instanța a avut în vedere și decizia nr. LXXIV (74) pronunțată în data de 5.11.2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile art. 71 C.pen.1969 referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C.pen.1969 nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen.1969”, decizie care, este obligatorie, dând astfel, deplină eficiență juridică în soluționarea prezentei cauze.
Astfel, în raport de natura faptelor săvârșite, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C.pen.1969 rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b C.pen1969., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 81 C.pen.1969, conform cărora se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsă închisorii mai mare de 6 luni; s-a apreciat de instanță că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
În această ordine de idei, instanța a reținut că inculpatul este o persoană pe deplin integrată în societate, este la primul incident cu legea penală, creând astfel instanței convingerea asupra faptului că inculpatul a conștientizat pe deplin gravitatea faptei comise.
Totodată, aspectele, cum ar fi: atitudinea procesuală corectă a inculpatului pe tot parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, sunt de natură să creeze, în mod neîndoielnic, convingerea instanței asupra faptului că, incidentul ce face obiectul prezentei cauze a fost, este și, mai ales, va fi un eveniment singular în viața inculpatului care este o persoană la vârsta maturității și are astfel capacitatea de conștientizare a faptei sale și a urmărilor acesteia, astfel că va adopta pe viitor o atitudine de respectare întocmai a normelor juridice de conviețuire socială.
Considerând astfel că, în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 81 C.pen.1969, respectiv condamnarea prin prezenta sentință fiind o pedeapsă de 1 an închisoare, lipsa antecedentelor penale și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatului, instanța, în baza art. 81 C.pen.1969, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 8 (opt) luni, stabilit în condițiile art. 82 C.pen.1969.
Instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen.1969, a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea în întregime a pedepsei și care constau în săvârșirii unei infracțiuni în cursul termenului de încercare, ori neîndeplinirea, cu rea-credință, obligațiilor civile stabilite pin hotărârea de condamnare. Astfel, această atenționare urmează a avea pentru inculpat semnificația unui avertisment serios asupra consecințelor pe care le va suporta în eventualitatea nerespectării în viitor a legii și a regulilor de conviețuire socială, nu numai în cursul termenului de încercare, dar și de-a lungul vieții. În acest context, instanța a apreciat că reglementarea acestui text de lege are semnificația creării pentru inculpat a unei profunde conștiințe moral-juridice referitoare la garantarea echilibrului firesc care trebuie să existe între drepturile și obligațiile fiecăruia raportate atât la el însuși, cât și la societate, în ansamblul său.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen.1969, instanța a suspendat condiționat și executarea pedepsei accesorii, pe același termen de încercare.
În temeiul art.274 al.1 Cod Procedura Penala, a obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 220 lei reprezentând contravaloarea analizei de laborator pentru determinarea alcoolemiei a fost virată în contul Spitalului Județean de urgență Reșița, cu mențiunea pentru Serviciul Județean de Medicină Legală C. – S..
Împotriva sentinței Judecătoriei Reșița a declarat apel inculpatul B. I. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare se arată că legea penală mai favorabilă este Noul Cod penal care permite amânarea aplicării pedepsei stabilite față de inculpat întrucât acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, este o persoană integrată în societate, exprimându-și în mod sincer regretul cu privire la fapta săvârșită.
În subsidiar solicită aplicarea unei pedepse îndreptată spre minimul special prevăzut de lege având în vedere conduita procesuală corectă, a recunoscut fapta, este la primul contact cu legea penală și este unic întreținător al familiei.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și drept, în conformitate cu prevederile art.417 al.2 Cpp, se constată că apelul inculpatului este fondat pentru următoarele considerente:
În ce privește critica referitoare la cuantumul pedepsei aplicate de instanța de fond se constată că este fondată.
Din actele de la dosar se reține că instanța de fond a ținut seama la aplicarea pedepsei în special de gravitatea infracțiunii apreciată în raport de gradul de alcoolemie pe care o avea inculpatul precum și de urmările efective ale infracțiunii, respectiv producerea unui accident de circulație pe fondul consumului de alcool.
Instanța de fond nu a analizat și nu a valorificat și celelalte criterii de individualizare prev. de art. 72 Cp anterior, respectiv circumstanțele personale a inculpatului care nu are antecedente penale, a avut o conduită procesuală corectă pe parcursul derulării procesului penal recunoscând săvârșirea infracțiunii și fiind de acord să fie judecat în procedura simplificată prev. de art.374, art.375 Cpp, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime.
Dacă instanța de fond ar fi avut în vedere și aceste criterii pedeapsa aplicată inculpatului ar fi trebuit dozată într-un cuantum mai mic, ca rezultat al evaluării globale a criteriilor prev. de art.72 cp.
În ce privește celălalt motiv de apel privind aplicarea legii penale mai favorabile, se constată că este nefondat, instanța de fond apreciind în mod corect că în raport de situația concretă a inculpatului, din prezenta cauză, legea penală mai favorabilă este vechea reglementare. Din punct de vedere a regimului sancționator legea penală mai favorabilă este Noul Cod penal care prevede o pedeapsă cuprinsă între 1 an închisoare și 5 ani închisoare sau amendă față de vechea reglementare care prevede aceiași pedeapsă cu închisoarea între 1 și 5 ani închisoare, fără posibilitatea aplicării și a unei amenzi.
De asemenea Curtea apreciază că legea penală mai favorabilă urmează a fi determinată în raport cu prevederile art.81,82 Cp anterior, care se impun a fi aplicate în cauză și care prevăd condiții mai puțin restrictive în perioada termenului de încercare față de reglementările care prevăd amânarea executării pedepsei prev. de art.83,84 Cod penal care obligă inculpatul pe perioada termenului de încercare să respecte anumite măsuri de supraveghere sau să execute anumite obligații.
Față de considerentele menționate mai sus în baza art.421 pct.2 lit. a Cpp va fi admis apelul declarat de inculpatul B. I., se va desființa sentința apelată și rejudecând cauza:
Se va micșora pedeapsa aplicată de instanța de fond inculpatului B. I., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art.87 al.1 din OUG 195/2002, de la 1 an și 8 luni închisoare la pedeapsa de 1 (un ) an închisoare.
În baza art. 82 Cp anterior se va stabili un termen de încercare de 3 ani.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
În baza art.275 al.3 Cpp cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit. a Cpp admite apelul declarat de inculpatul B. I., împotriva Sentinței penale nr.386/22.10.2015, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr._ .
Desființează sentința apelată și rejudecând cauza:
Micșorează pedeapsa aplicată de instanța de fond inculpatului B. I., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art.87 al.1 din OUG 195/2002, de la 1 an și 8 luni închisoare la pedeapsa de 1 (un ) an închisoare.
În baza art. 82 Cp anterior stabilește un termen de încercare de 3 ani.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
În baza art.275 al.3 Cpp cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.01.2016.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
I. PopescuConstantin C.
GREFIER,
C. P.
Red. C.C./ 25.01.2016
Tehnored. C.P./2 ex/28.01.2016
Primă instanță: Jud.Reșița – jud. L.F.H.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 33/A
În baza art.421 pct.2 lit. a Cpp admite apelul declarat de inculpatul B. I., împotriva Sentinței penale nr.386/22.10.2015, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr._ .
Desființează sentința apelată și rejudecând cauza:
Micșorează pedeapsa aplicată de instanța de fond inculpatului B. I., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art.87 al.1 din OUG 195/2002, de la 1 an și 8 luni închisoare la pedeapsa de 1 (un ) an închisoare.
În baza art. 82 Cp anterior stabilește un termen de încercare de 3 ani.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
În baza art.275 al.3 Cpp cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.01.2016.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
I. PopescuConstantin C.
| ← Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 32/2016. Curtea de... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
