ICCJ. Decizia nr. 1296/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1296/2004
Dosar nr. 225/2004
Şedinţa publică din 4 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 316 din 13 octombrie 2003, Tribunalul Giurgiu a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul M.B. de revizuire a sentinţei penale nr. 283 din 20 noiembrie 2002 a Tribunalului Giurgiu.
S-a reţinut că potrivit art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei penale.
Din motivarea cererii de revizuire rezultă că aceasta se întemeiază pe împrejurarea că partea vătămată S.C. G. S.R.L. nu a fost audiată, precum şi pe împrejurarea că inculpatul ar fi fost la domiciliul numitului M.I. în noaptea săvârşirii faptei, iar unul din martori a arătat că numitul B.M. nu a participat la comiterea infracţiunii.
Or, din examinarea sentinţei penale a cărei revizuire se cere, rezultă că împrejurările menţionate au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei penale.
Totodată, cu referire la împrejurarea că revizuientul propune audierea a doi martori în vederea probării nevinovăţiei sale, s-a reţinut că cererea acestuia este inadmisibilă, pe calea revizuirii nefiind posibilă prelungirea probaţiunii, prin folosirea de noi mijloace de probă, pentru fapte stabilite anterior de instanţă.
Pe de altă parte, nici celelalte motive, cu referire la neaudierea părţii vătămate menţionate şi la faptul că unul din martorii audiaţi în cauză a arătat că revizuientul nu a participat la săvârşirea infracţiunii, nu se încadrează în prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât şi aceste împrejurări erau cunoscute de instanţă la data pronunţării hotărârii.
Împotriva acestei sentinţe, condamnatul M.B. a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie, în susţinerea căii de atac exercitate, invocând motivele pe care şi-a întemeiat cererea de revizuire.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, prin Decizia penală nr. 699/ A din 19 noiembrie 2003, a respins apelul, ca nefondat.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a reţinut că motivele invocate de condamnat în cererea de revizuire nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., aşa încât în mod legal prima instanţă a dispus în sensul respingerii acesteia.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, condamnatul a declarat recurs, reiterând susţinerile privitoare la nevinovăţia sa.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti, pentru motive privind pronunţarea acestora cu nerespectarea condiţiilor formale, legal prevăzute, de desfăşurare a judecăţii sau ca o consecinţă a unui raţionament jurisdicţionale eronat, este reglementată în prezent prin normă constituţională.
Însă, potrivit art. 129 (fost art. 128) din Constituţia României (revizuită), părţile pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii procesuale.
Această exigenţă priveşte, în egală măsură, atât căile de atac de reformare, cât şi cele de retractare.
În cauză, condamnatul a solicitat revizuirea hotărârii definitive de condamnare. În susţinerea cererii de revizuire, condamnatul a solicitat în fapt prelungirea probaţiunii şi reaprecierea probelor administrate.
Or, cum revizuientul nu a invocat fapte probatorii necunoscute de instanţele care au soluţionat cauza în ciclu ordinar de judecată a acesteia, în mod corect instanţa de fond a reţinut neincidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen. şi, în consecinţă, a respins cererea ca inadmisibilă.
Ca atare, în raport de neîncadrarea motivelor invocate de condamnat în nici unul din cazurile de revizuire reglementate de art. 394 C. proc. pen., caracterul limitativ al acestora, precum şi caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, cererea de revizuire a fost legal respinsă ca inadmisibilă, aşa încât în cauză, cu referire la Decizia prin care, respingând apelul declarat de revizuient, instanţa de control judiciar a menţinut hotărârea primei instanţe, nu este incident nici unul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
În consecinţă, reţinând că motivele invocate de revizuient sunt neîntemeiate şi alte motive de casare susceptibile a fi luate în considerare din oficiu nu se constată, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de revizuient, ca nefondat.
Totodată, în temeiul art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va obliga pe recurent, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care este inclus şi onorariul de avocat, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.B. împotriva deciziei penale nr. 699 din 19 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1192/2004. Penal. Art.189 alin.1, 2 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 1314/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
