ICCJ. Decizia nr. 1314/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1314/2004
Dosar nr. 312/2004
Şedinţa publică din 5 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 679 din 7 octombrie 2003 a Tribunalului Iaşi, printre alţi inculpaţi, a fost condamnat şi inculpatul major F.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
S-au aplicat prevederile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă surata arestării preventive de la 19 februarie 2002 la zi.
În fapt instanţa de fond, a reţinut.
La data de 27 noiembrie 2001, seara, partea vătămată A.D. consumase băuturi alcoolice într-un bar unde se aflau şi inculpaţii A.G., F.G., S.C. şi B.C.
Faptul că partea vătămată îşi plătise consumaţia, iar restul de bani a fost pus într-una din cele două genţi care le avea asupra sa, a fost constatat de inculpaţi.
Profitând de neatenţia părţii vătămate care se aşezase lângă masa inculpaţilor, inculpatul A.G. introduce mâna în sacoşa părţii vătămate şi-i sustrage suma de 360.000 lei.
Ulterior, partea vătămată îşi ia bagajele şi părăseşte barul respectiv, urmat fiind de inculpaţi, care s-au înţeles în prealabil să urmărească partea vătămată şi să-l deposedeze de cele două genţi.
După ce au ieşit din bar, inculpatul A.G. le povesteşte celorlalţi inculpaţi despre faptul sustragerii banilor, pe care îi împarte, şi apoi au urmărit partea vătămată.
Ajuns din urmă de inculpaţi, partea vătămată este lovită cu pumnii de A.G. şi F.G., apoi A.C. îi smulge din mână una din sacoşe, urmat de A.G. care îi smulge cealaltă sacoşă.
Partea vătămată, lovită, cade iar ceilalţi coinculpaţi S.C., B.C. asigurau paza.
Ulterior, partea vătămată a început să strige, iar inculpaţii fiind alertaţi au fugit, întrucât se apropia o persoană (martorul S.D.).
Inculpaţii au controlat sacoşele, au consumat vinul găsit, iar celelalte bunuri le-au aruncat, ulterior fiind găsite de organele de poliţie.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de judecată a rezultat prin interpretarea temeinică a probelor, chiar dacă între declaraţiile inculpaţilor au existat iniţial unele inadvertenţe, ulterior acestea au fost înlăturate prin administrarea celorlalte probe, chiar inculpaţii au precizat modul în care au acţionat, precum şi contribuţia fiecăruia, fapt reţinut şi în urma confruntărilor dintre aceştia.
Susţinerile inculpatului F.G. privind vinovăţia sa, nu au putut fi confirmate de celelalte probe: declaraţiile coinculpaţilor A.G., A.C., a martorilor.
Incontestabile fiind toate probele administrate şi reţinerea vinovăţiei penale faţă de fiecare inculpat în parte pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, instanţa urmează a dispune condamnarea acestora.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi inculpaţii F.G., A.C., S.C. şi B.C.
Prin apelul parchetului de critică sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate deoarece:
1. Instanţa a omis a se pronunţa cu privire la toate infracţiunile deduse judecăţii.
Inculpatul F.G. a fost trimis în judecată şi pentru infracţiunea de furt calificat în forma complicităţii, constând în aceea că l-a ajutat pe inculpatul A.G. să-i sustragă, în bar, părţii vătămate suma de 360.000 lei, iar instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la infracţiunea de complicitate la furt calificat.
În ce-l priveşte pe inculpatul S.C. acesta a fost trimis în judecată şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 221 C. pen., constând în aceea că a primit suma de 5.000 lei din banii sustraşi de coinculpaţii A.G. şi F.G. în bar, imediat după consumarea infracţiunii de furt. Instanţa a omis să dispună cu privire la această infracţiune.
2. Instanţa de fond nu a aplicat dispoziţiile art. 83 C. pen., în cazul inculpatului A.G., din fişa de cazier rezultând că prin sentinţa penală nr. 59 din 2 februarie 2001 a Judecătoriei Hârlău a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare cu suspendare condiţionată cu termen de încercare de 2 ani.
3. Instanţa de fond a dispus, în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., în condiţiile în care a constatat prejudiciul nerecuperat, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, confiscarea de la toţi inculpaţii a sumei de 360.000 lei în solidar. Confiscarea este o măsură de siguranţă de drept penal, cu caracter strict personal.
4. În cauză au fost încălcate dispoziţiile art. 191 alin. (3) C. pen. Obligarea inculpaţilor minori la plata cheltuielilor judiciare în solidar cu părţile responsabile civilmente, deşi acestea din urmă nu au fost obligate la recuperarea pagubei, este greşită.
În apelurile lor inculpaţii solicită reducerea pedepselor şi reindividualizarea măsurilor educative şi stabilirea libertăţii supravegheate în temeiul art. 103 C. pen.
Curtea de Apel Iaşi prin Decizia penală nr. 477 din 18 decembrie 2003 a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi împotriva sentinţei penale nr. 679 din 7 octombrie 2003 a Tribunalului Iaşi pe care o desfiinţează în parte în latura penală şi rejudecând:
În baza art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 luni închisoare, aplicată inculpatului minor A.G., prin sentinţa penală nr. 59 din 2 februarie 2001 a Judecătoriei Hârlău şi în baza art. 40 C. pen., cumulează aritmetic această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, în pedeapsa unică de executat de 2 ani şi 8 luni închisoare.
Condamnă pe inculpatul F.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 şi art. 209 lit. a), e) şi g) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Majorează pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, pedeapsă de executat pentru inculpatul F.G.
Condamnă pe inculpatul S.C., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă de executat.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., confiscă de la inculpatul A.G. suma de 355.000 lei, iar de la inculpatul S.C. suma de 5.000 lei.
Menţine starea de arest a inculpaţilor A.G., F.G. şi S.C. şi deduce din pedepsele aplicate arestarea preventivă de la 7 octombrie 2003, la zi pentru fiecare inculpat.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii F.G., A.C., S.C. şi B.C. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Revocă măsura arestării preventive a inculpatului A.C. şi dispune punerea deîndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Înlătură din sentinţă dispoziţiile vizând obligarea inculpaţilor minori la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cheltuieli ce urmează a fi suportate doar de inculpaţi.
Menţine toate celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termen legal, a declarat recurs doar inculpatul F.G., solicitând în principal a fi reapreciate probele dosarului şi să se dispună achitarea sa pentru ambele fapte pentru care a fost condamnat, în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În subsidiar a solicitat casarea cu trimitere la prima instanţă sau reducerea pedepsei la cât a executat.
Examinându-se actele şi probele administrate în raport de criticile aduse dar şi din oficiu, se constată că recursul inculpatului F.G. este fondat, dar în limita celor ce se vor analiza.
Astfel se constată că, prin încălcarea respectării dreptului de apărare al inculpatului şi a ordinii gradelor de jurisdicţie, prin admiterea apelului parchetului şi condamnarea inculpatului recurent, pentru cea de a doua infracţiune (respectiv a celei de complicitate la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 – art. 209 lit. a), e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) ), direct de către instanţa de apel, au fost încălcate prevederile art. 384 C. proc. pen.
În consecinţă, instanţa de apel, văzând că instanţa de fond a omis, a se pronunţa asupra tuturor infracţiunilor deduse judecăţii împotriva inculpatului F.G., că deci situaţia de fapt reţinută în sarcina acestuia fiind incorectă şi incompletă deşi probele şi actul de sesizare cuprindeau toate elementele de determinare a faptelor deduse judecăţii, singura soluţie legală era de admitere a apelului parchetului, de casare a sentinţei, dar cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă şi nu de judecare direct în fond, în faza de soluţionare a apelului.
Cum, în acest mod inculpatul F.G. a fost în mod nelegal privat de dreptul său de apărare şi de un grad de jurisdicţie, recursul său urmează a fi admis, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., casate ambele hotărâri, toate ca nelegale, în ceea ce îl priveşte şi trimite cauza la prima instanţă pentru rejudecare în limitele celor expuse.
Se va menţine starea de arest a inculpatului F.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul F.G. împotriva deciziei penale nr. 477 din 18 decembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 679 din 7 octombrie 2003 a Tribunalului Iaşi.
Trimite cauza, spre rejudecare, la instanţa de fond, Tribunalul Iaşi.
Menţine arestarea preventivă a inculpatului.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1296/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2175/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
