ICCJ. Decizia nr. 138/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 138
Dosar nr.77/2004
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 3 decembrie 2003, Curtea de Apel Ploieşti, luând în discuţie legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luate faţă de inculpatul P.D., a dispus menţinerea acesteia cu motivarea că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu au dispărut, mai mult chiar în cauză s-a pronunţat o hotărâre de condamnare a numitului inculpat, confirmată de instanţa de apel, cauza aflându-se în recurs, formând obiectul dosarului nr.9255/2003.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, susţinând că în mod nejustificat a fost menţinută starea sa de arest, din moment ce în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare, ceeia ce face ca temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri să dispară, judecarea lui putând avea loc în stare de libertate, nemaiexistând nici un pericol de a împiedica aflarea adevărului.
Recursuldeclarat de inculpat este inadmisibil.
Din analiza actelor şi lucrărilor de la dosar, se constată că meţinerea măsurii arestării preventive ca legală şi temeinică a inculpatului P.D. a fost luată de către instanţa de recurs.
Întrucât, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, referitoare la măsura arestării preventive, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai încheierile pronunţate de către instanţa de fond şi apel, urmează a se constata că în situaţia în care o asemenea măsură este luată de instanţa de recurs, încheierea prin care s-a luat această măsură nu este supusă nici unei căi de atac, fiind definitivă.
Prin urmare, fiind vorba de o încheiere care este definitivă, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este inadmisibil şi a fi respins ca atare în temeiul art.38515 pct.1 lit.a C.proc.pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Recursul declarat de inculpat este inadmisibil şi pentru considerentul că fapta pentru care acesta este trimis în judecată, rămâne definitivă, prin exercitarea tuturor căilor de atac la instanţa de apel, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nerevenindu-i nici o competenţă în legătură cu aceasta, vizând verificarea legalităţii şi temeiniciei. Acest lucru este posibil numai ca urmare a exercitării căii de atac extraordinară a recursului în anulare promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ceea ce nu este cazul în dosarul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva încheierii din 3 decembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în dosarul nr.9255/2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 ianuarie2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 137/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 13/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
