ICCJ. Decizia nr. 1575/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1575
Dosar nr.1448/2004
Şedinţa publică din 23 martie 200.
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 10 martie 2004 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a dispus, între altele, menţinerea măsurii de arest preventiv luată faţă de inculpatul P.D., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b)C. pen.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a arătat că „verificând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a apelanţilor-inculpaţi M.D.E. şi P.D., potrivit art. 160bC. proc. pen., cu referire la art. 3002 C. proc. pen., Curtea apreciază că temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor, în raport de natura şi gravitatea faptei comise, respectivart. 211 alin. (2) C. pen., de împrejurările în care a fost comisă, precum şi – în cazul inculpatului P.D. antecedentele penale, acesta fiind recidivist, impunându-se menţinerea stării de arest a apelanţilor-inculpaţi".
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul P.D. pe care însă nu l-a motivat nici în scris prin cererea trimisă de la locul de deţinere şi nici oral în faţa instanţei, lăsând soluţionarea acestuia la aprecierea instanţei.
De menţionat faptul că nici apărătorul inculpatului nu a formulat motive de recurs, solicitând a se aprecia asupra necesităţii menţinerii măsurii arestării preventive.
În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, competentă să judece acest recurs va proceda la analizarea recursului declarat de inculpat, legat de măsura arestării preventive a cărei prelungire s-a dispus, din oficiu.
Urmare a verificării actelor şi lucrărilor de la dosar, referitoare la măsura arestării preventive luată faţă de inculpat, se constată că temeiurile ce au stat la baza acesteia au fost pedeapsa prevăzută de lege care este mai mare de doi ani închisoare şi pericolul social pe care l-ar prezenta acesta pentru ordinea publică.
Întrucât de la data arestării inculpatului şi până în prezent, aceste temeiuri nu au dispărut şi nici nu au intervenit situaţii noi care să justifice revocarea acestei măsuri ci, mai mult, între timp a intervenit şi o hotărâre prin care s-a reţinut vinovăţia inculpatului, urmează a se constata că recursul declarat de acesta este nefondat, a fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct.1 lit. (b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva încheierii din 10 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 155/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 193/2004. Penal → |
|---|
