ICCJ. Decizia nr. 224/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 224
Dosar nr.195/2004
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Inculpaţii C.N., G.C. şi D.P.S. au fost trimişi în judecată, în stare de arest, pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, arestare nelegală şi cercetare abuzivă, iar ultimul şi pentru infracţiunea de vătămare corporală, fapte prevăzute şi pedepsite de art.189 alin.2., art.266 alin.2şi art.181 C.pen., cu aplicarea art.33 lit.a din acelaşi cod.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, investită cu judecarea cauzei în fond, prin încheierea de şedinţă din 9 ianuarie 2004, a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de cei 3 inculpaţi sus-menţionaţi, cu motivarea că se menţin, în continuare, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.
Prin recursul declarat împotriva încheierii de menţinere a măsurii de arestare preventivă, inculpaţii recurenţi susţin că hotărârea prin care s-a menţinut măsrura arestării preventive este nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa nu a arătat în ce constă pericolul concret pentru ordinea publică, lăsarea lor în libertate.
Recursurile inculpaţilor sunt nefondate.
Prin încheierea nr.3 din 5 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului D.P.S., în baza art.143 şi art.148 lit.h C.proc.pen.
Ulterior, prin încheierea nr.5739 din 5 decembrie 2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, admiţând recursul procurorului, împotriva încheierii nr.3 din 5 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, a dispus, în baza art.148 lit.d şi b C.proc.pen., arestarea preventivă a inculpatului G.C., şi, în baza art.148 lit.h C.proc.pen., arestarea preventivă a inculpatului C.N. pe o durată de 30 zile, pentru fiecare.
Pentru a se dispune arestarea preventivă a celor 3 inculpaţi, s-au reţinut următoarele:
-inculpatul D.P.S. s-a aflat în curs de cercetare penală pentru faptul că, la data de 3 aprilie 2003, în calitate de agent de poliţie, a întrebuinţat violenţe pentru obţinerea de declaraţii împoptriva persoanei numitului D.I., cauzându-i acestuia leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 30 de zile de îngrijiri medicale şi pentru că împreună cu ceilalţi doi inculpaţi, C.N. şi G.C., l-a lipsit de libertate pe D.I. şi alte două persoane, în perioada 1 aprilie – 4 aprilie 2003;
-inculpaţii C.N. şi G.C., în perioada 1-4 aprilie 2003, împreună cu inculpatul D.P.S. au întrebuinţat violenţe faţă de numiţii M.M. şi M.P., aflaţi în curs de cercetare, în scopul obţinerii de declaraţii de la aceştia, lipsindu-i totodată, în perioada sus-menţionată, de libertate, în mod nelegal;
-privitor la inculpatul G.C. s-a mai reţinut că, în cursul cercetărilor, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influenţarea unor martori.
Prin încheierea din 9 ianuarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, investită cu judecarea cauzei în fond, a menţinut măsura arestării preventive, motivând că se menţin, în continuare, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii şi că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta pericol grav pentru ordinea publică.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că încheierea de şedinţă sus-menţionată este temeinică şi legală, întrucât:
-privitor la inculpatul D.P.S., există probe din care rezultă că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influenţarea unor martori;
-având în vedere că inculpaţii au fost arestaţi preventiv şi trimişi în judecată în stare de arest, pentru infracţiunile sus-menţionate, pe baza declaraţiilor date la urmărirea penală, de către persoanele cercetate de ei abuziv, precum şi de unii martori(paznicii primăriei din localitate), lăsarea în libertate a acestora, în acest moment, înainte de verificarea de către instanţă a declaraţiilor lor date la urmărirea penală, ar putea influenţa buna desfăşurare a cercetării judecătoreşti şi aflarea adevărului (punerea în libertate a inculpaţilor, în acest moment, când probele încă nu au fost verificate de către instanţă, ar fi de natură să zădărnicească aflarea adevărului, întrucât prin funcţiile şi poziţiile pe care le-au deţinut, în localitatea respectivă, chiar şi numai prezenţa lor ar putea determina o stare de inhibiţie şi teamă asupra martorilor şi celorlalte persoane care au dat declaraţii în cauză împotriva lor).
Pentru aceste considerente urmează ca recursurile inculpaţilor să fie respinse, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.N., G.C. şi D.P.S. împotriva încheierii din 9 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr.4004/2003.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 ianuarie2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3348/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3349/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
