ICCJ. Decizia nr. 3349/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3349/2004
Dosar nr. 2410/2004
Şedinţa publică din 17 iunie 2004
Examinând recursurile de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 190 din 11 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, au fost condamnaţi următorii inculpaţi:
1. M.S. - zis T. la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 40 C. pen., s-a contopit pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 181 din 5 februarie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, cu pedeapsa aplicată în cauză urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 18 ianuarie 2002 la 3 iunie 2003, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 martie 2003 la zi.
Conform art. 350 alin. (1), raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 116 C. pen., s-a interzis inculpatului să se afle pe raza municipiului Bucureşti timp de 2 ani.
2. G.I. – zis A. la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul rămas neexecutat de 293 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 440 din 15 februarie 2002 a Judecătoriei sector 4 şi s-a dispus contopirea acestui rest în pedeapsa aplicată urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la 23 august 2003 la zi.
S-a constatat prejudiciul acoperit prin restituire.
În baza art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului tip baionetă şi a celui tip briceag.
Inculpaţii au fost obligaţi, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reţinut următoarele:
În ziua de 23 august 2003, inculpaţii M.S. şi G.I., însoţiţi de numitul M. (pentru care s-a disjuns cauza prin ordonanţa din 8 septembrie 2003) s-au deplasat, conform unei înţelegeri prealabile la complexul comercial C.T. pentru a sustrage bunuri.
Numitul M. a sustras, de la standul D. 08 unde funcţiona SC J.I.E. SRL, un set de tricouri pe care l-a înmânat inculpatului M.S., care l-a pus într-o sacoşă pe care a dat-o inculpatului G.I. aflat în imediata sa apropiere.
Martorul B.M., vânzător la standul respectiv, sesizând activitatea infracţională a inculpaţilor, a atras atenţia asupra celor întâmplate martorului D.S. şi împreună au anunţat pe martorul S.D., agent de pază.
Acesta, cu încă doi agenţi de pază, i-a oprit pe inculpaţi şi făptuitor şi le-a solicitat să-l urmeze în birourile firmei pentru a prezenta bunurile din sacoşă şi actele de provenienţă.
În timpul efectuării controlului numitul M. a reuşit să fugă, iar inculpatul M.S. s-a aruncat într-un geam spărgându-l şi apoi a luat un ciob ameninţând că se taie dacă nu este lăsat în pace. Totodată inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor un cuţit tip briceag cu care a ameninţat agenţii de pază, care însă au reuşit să-l imobilizeze până la sosirea poliţiei.
În sacoşa aflată asupra inculpatului G.I. s-a găsit setul de tricouri sustrase de la standul D. 08 şi alte obiecte de îmbrăcăminte (în legătură cu provenienţa cărora cercetările continuă, cauza fiind disjunsă prin rechizitor), precum şi un cuţit tip baionetă.
Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia penală nr. 253 A din 6 aprilie 2004, a admis apelul declarat de procuror, a desfiinţat în parte sentinţa numai cu privire la încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul M.S. şi neaplicarea art. 65 C. pen.
Astfel s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul M.S. a fost condamnat la 7 ani închisoare.
În baza art. 40 C. pen., această pedeapsă a fost contopită cu cea de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală 181 din 5 februarie 2001 a Judecătoriei sector 1, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi decizie au fost respinse recursurile inculpaţilor şi s-a dedus la zi durata detenţiei preventive.
Instanţa de apel a reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., întrucât inculpatul M.S. a comis singur actele de violenţă şi ameninţare ulterior comiterii furtului, celălalt inculpat participând în calitate de complice numai la comiterea furtului.
S-a mai reţinut că greşit nu s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa complimentară prevăzută de art. 65 C. pen.
Instanţa de apel a considerat neîntemeiate criticile inculpaţilor care au vizat individualizarea pedepsei.
Inculpaţii au declarat recurs.
În motivarea recursului inculpatului M.S. s-a susţinut că este greşită încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de tâlhărie şi nu de furt întrucât inculpatul a ameninţat că îşi va face rău lui, nu altor persoane.
Ambii inculpaţi au susţinut prin recursurile declarate că pedepsele nu au fost just individualizate.
Recursurile sunt nefondate.
Astfel este neîntemeiat primul motiv de recurs invocat de inculpatul M.S., vizând greşita încadrare juridică, în sensul că fapta pe care a comis-o constituie infracţiunea de furt calificat şi nu de tâlhărie.
Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de tâlhărie, între altele, furtul urmat de întrebuinţarea de ameninţări pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.
Or din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul M.S., fiind prins după comiterea furtului, pentru a-şi asigura scăparea, a ameninţat cu un cuţit tip briceag, pe agenţii de pază care încercau să-l imobilizeze, după ce inculpatul a spart un geam şi a afirmat că se taie cu un ciob dacă nu este lăsat în pace.
Nu sunt întemeiate nici criticile inculpaţilor cu privire la individualizarea pedepselor, acestea fiind corespunzătoare pericolului ridicat al faptelor determinat de împrejurările şi modalitatea concretă în care au fost comise, de urmările produse şi de circumstanţele personale ale fiecărui inculpat care este cunoscut cu antecedente penale, inculpatul G.I. fiind chiar recidivist.
Cum din examinarea cauzei nu rezultă nici existenţa vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse ca nefondate conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.I. şi M.S. împotriva deciziei penale nr. 253 din 6 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, perioada arestării preventive de la 23 august 2003 la 17 iunie 2004.
Obligă pe recurenţi să plătească statului câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 224/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3352/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
