ICCJ. Decizia nr. 273/2004. Penal. încheiere. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 273
Dosar nr.196/2004
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 8 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală s-a dispus, conform art.3001 C.proc.pen., menţinerea stării de arest preventiv a inculpaţilor J.D. şi D.F.
Încheierea a fost pronunţată în cadrul soluţionării apelurilordeclarate de parchet şi de inculpaţi împotriva sentinţei penale nr.1087 din 10 noiembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpaţii care consideră nejustificată măsura dispusă de instanţă.
Recursurile nu sunt fondate.
Inculpaţii au fost condamnaţi de instanţa de fond la pedepsele de 7 ani şi 6 luni închisoare (D.F.) şi 5 ani închisoare (J.D.) pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, iar în cazul inculpatului J.D. şi de abuz în serviciu. S-a reţinut că în cadrul procesului de privatizare, inculpaţii – directori în M.A. au pretins de la cetăţenii italieni C.G. şi S.V. sumele de 100.000 dolari, 20.000 dolari şi 70.000 dolari. În plus, inculpatul J.D. îndeplinindu-şi abuziv atribuţiile de serviciu, a descalificat SC „A.T.A.” Timişoara de la privatizarea JIMTIM.
Cu privire la starea de arest a inculpaţilor recurenţi, se constată că potrivit art.136 alin.1 şi 148 lit.h C.proc.pen., măsura arestării preventive este condiţionată de mai multe elemente, între care, buna desfăşurare a procesului penal, cuantumul pedepsei prevăzute de lege – care trebuie să fie mai mare de 4 ani închisoare - şi pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului.
Or, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, toate aceste temeiuri care au fost avute în vedere la arestarea inculpaţilor, nu au dispărut, fiind necesară în continuare privarea lor de libertate.
În consecinţă, îndeplinindu-se şi condiţiile prevăzute de art.3001 din Codul de procedură penală, urmează a se respinge recursurile declarate, cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii J.D. şi D.F. împotriva încheierii din 8 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosar nr.19/2004.
Obligă pe recurenţi să plătească statului sumele de câte 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 4327/2004. Penal. Legea 143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4335/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
---|