ICCJ. Decizia nr. 4327/2004. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4327/2004
Dosar nr. 4622/2004
Şedinţa publică din 1 septembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa nr. 645 din 13 mai 2004, condamnă pe inculpaţii:
1. V.O.I. la:
a) 4 ani de închisoare, pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege şi a art. 99 şi urm. C. pen.;
b) un an şi 6 luni de închisoare, pentru infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din lege şi a art. 99 şi urm. C. pen.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., cele două pedepse sunt contopite în cea mai grea, cu aplicarea art. 71 din acelaşi cod;
2. b.f. la 12 ani de închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 71 C. pen.
Inculpaţii sunt menţinuţi în stare de arest, iar din durata pedepsei li se deduce detenţia preventivă, de la 26 iunie 2003 (V.O.I.) şi respectiv, 30 iunie 2003 (B.F.), până la zi.
De la inculpata V.O.I. este confiscată cantitatea de 294,77 grame heroină.
Inculpaţii sunt obligaţi la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa reţine, în esenţă, că, în ziua de 26 iunie 2003, inculpaţii sunt prinşi de poliţie în timp ce făceau trafic de stupefiante, prilej cu care la V.O.I. este găsită cantitatea de 295,27 grame de heroină.
Inculpaţii declară apel, V.O.I. cerând reducerea pedepsei.
La rândul său, inculpatul B.F. cere, în principal, achitarea de orice penalitate, deoarece nu a săvârşit fapta, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 555 din 28 iulie 2004, admite apelul inculpatei V.O.I. şi reduce, de la un an şi 6 luni, la un an şi 3 luni de închisoare, pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din lege.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., instanţa decide ca inculpata să execute 4 ani de închisoare, cu aplicarea art. 71 din acelaşi cod.
Inculpatei i se deduce detenţia preventivă, de la 26 iunie 2003 până la zi. Ea este menţinută în stare de arest.
Prin aceeaşi decizie, apelul inculpatului B.F. este respins, ca nefondat.
Inculpatul este menţinut în stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenţia preventivă, de la 30 iunie 2003 până la zi.
Inculpatul este obligat la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanţa motivează că tribunalul a reţinut corect situaţia de fapt, pe care a calificat-o corespunzător şi a dozat just pedeapsa aplicată inculpatului B.F.
Instanţa de apel mai reţine că, pentru infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc, inculpatei V.O.I. i s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, şi anume, închisoarea între 2 şi 5 ani, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din lege şi a art. 99 şi urm. C. pen.
Împotriva acestei decizii, inculpaţii declară recurs.
Inculpatul B.F. critică Decizia, motivând că, în cazul său, urmărirea penală nu este completă, întrucât cauza ar trebui restituită procurorului. În subsidiar, susţine că i s-a aplicat o pedeapsă mai mare.
La rândul ei, inculpata V.O.I. critică aceeaşi decizie, motivând că i s-a aplicat o pedeapsă excesiv de severă.
Concomitent, inculpata critică încheierea din 9 iulie 2004, prin care Curtea de Apel Bucureşti o menţine în stare de arest, deşi ea poate fi judecată şi în stare de libertate.
Recursurile sunt nefondate.
Procesul-verbal de constatare, din 26 iunie 2004, întocmit de I.G.P., Brigada de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog Bucureşti, confirmă că, la acea dată, asupra inculpatei V.O.I. s-a găsit cantitatea de 295,27 grame de heroină. Cu acest prilej, inculpata a declarat că „marfa" i-a fost dată de inculpat B.F., cum confirmă martorii C.V.A.D., C.L. şi P.A.M.
Nu sunt temeiuri pentru deducerea pedepselor aplicate inculpaţilor şi nici pentru punerea în libertate a inculpatei V.O.I.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menţinută, prin respingerea recursurilor, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.I.I. şi B.F. împotriva deciziei penale nr. 555 din 28 iulie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata V.I.I. împotriva încheierii de şedinţă din 9 iulie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 2060/2004.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive pentru V.I.I. de la 26 iunie 2003 la 1 septembrie 2004 şi pentru B.F. de la 30 iunie 2003 la 1 septembrie 2004.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta inculpată V.I.I. să plătească statului suma de 400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4323/2004. Penal. Art.20, 211 al.2 lit. c,... | ICCJ. Decizia nr. 273/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
