ICCJ. Decizia nr. 276/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTEDE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 276
Dosar nr.258/2004
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.1085/F din 10 noiembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a condamnat pe inculpatul D.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.2 alin.1 şi 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.74-76 lit.a C.pen.
S-a făcut aplicarea art.71-64 C.pen.
În temeiul art.88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 26 septembrie 2002, la zi.
În baza art.350 C.proc.pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art.65 alin.2 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, b C.pen. pe timp de 2 ani.
În baza art.191 alin.1 şi 2 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la 15.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul D.G.
La termenul de judecare a apelurilor, respectiv 8 ianuarie 2004, instanţa de apel, prin încheiere, a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului apelant, în baza dispoziţiilor art.143 şi 148 lit.h C.proc.pen., măsură pe care a menţinut-o.
Inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii menţionate mai sus, motivele fiind netemeinicia menţinerii măsurii arestării preventive, solicitând revocarea măsurii arestării preventive, în temeiul art.139 C.proc.pen., deoarece nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri şi, în consecinţă, judecarea sa în stare de libertate.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.136 alin.1 C.proc.pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu ... închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, se poate lua faţă de acesta una din măsurile preventive, litera da acestui articol, prevăzând arestarea preventivă.
Art.148 alin.1 lit.h C.proc.pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr.281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.143 C.proc.pen. şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În urma examinării lucrărilor dosarului, Curtea constată că dispoziţiile procedurale privind luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale, prelungirea acestei măsuri în cursul judecăţii în fond şi în apel, menţinerea arestării preventive a inculpatului, au fost respectate de instanţele competente.
Ca atare, încheierea instanţei investită cu judecarea apelurilor declarate împotriva sentinţei primei instanţe prin care s-a constatat legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului şi s-a dispus menţinerea acestei măsuri, este legală.
Inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare şi există suficiente temeiuri că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen., va fi respins.
În baza art.192 C.proc.pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva încheierii din 8 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosar nr.47/2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 275/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 31/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
