ICCJ. Decizia nr. 3138/2004. Penal. Art.174, art.176 Cod penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3138/2004
Dosar nr. 3460/2003
Şedinţa publică din 9 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 196 din 25 martie 2003, Tribunalul Constanţa l-a condamnat pe inculpatul C.M. la 20 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen., la 10 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen. şi la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv.
Inculpatul a fost obligat la 10.000.000 lei despăgubiri către partea civilă OG şi la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în noaptea de 30 iunie 2002, în timp ce victima F.F. se îndrepta spre cimitir pe o stradă din Mangalia, inculpatul C.M. a atacat-o, i-a aplicat cu o sapă lovituri în cap, a constrâns-o la un raport sexual şi i-a furat suma de 982.000 lei.
Urmare a loviturilor victima a decedat.
Prin Decizia nr. 223/2003, Curtea de Apel Constanţa a respins, ca nefondat, apelul inculpatului care a cerut reducerea pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru greşita individualizare a pedepsei, pe care o consideră prea severă. Motivul de casare invocat de inculpat este prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
În cauză inculpatul a comis 3 infracţiuni foarte grave, în concurs.
Una dintre infracţiuni, omorul deosebit de grav, este pedepsită cu închisoarea între 15 şi 25 de ani.
Faţă de pericolul social al faptei şi făptuitorului aplicarea unei pedepse de 20 de ani închisoare situată la media limitelor prevăzute de lege nu reprezintă o sancţiune prea severă. Nu există nici o împrejurare de natură să atenueze răspunderea penală a inculpatului.
Aşa fiind, Curtea în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul şi îl va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 223 din 4 iunie 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Compută arestarea preventivă a inculpatului de la 01 iulie 2002 la zi.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3107/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3150/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs → |
|---|
