ICCJ. Decizia nr. 3382/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3382/2004
Dosar nr. 3507/2004
Şedinţa publică din 18 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 9 iunie 2004, pronunţată în dosarul nr. 1814/2004 a Curţii de Apel Bucureşti s-a luat în discuţie, din oficiu, temeinicia şi legalitatea arestării preventive a inculpatei A.V.
S-a apreciat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. civ., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă şi, în raport cu faza procesuală în care se află cauza, se impune privarea de libertate în continuare a inculpatei, astfel că s-a dispus menţinerea stării de arest a acesteia.
Inculpata a declarat recurs împotriva încheierii sus-menţionate, pe care nu l-a motivat în scris.
Apărătorul inculpatei a solicitat admiterea recursului declarat, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Verificând actele şi lucrărilor dosarului, Curtea constată că prin sentinţa penală nr. 601 din 6 mai 2004, pronunţată în dosarul nr. 3970/2003 a Tribunalului Bucureşti inculpata A.V. a fost condamnată la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata, care face obiectul dosarului nr. 1814/2004.
Analizând recursul declarat, Curtea consideră că acesta nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., în cursul judecăţii instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 zile legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
În conformitate cu dispoziţiile art. 160b alin. (3) C. proc. pen., dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi care justifică această măsură dispune menţinerea acesteia.
Cum în cauză, temeiul arestării îl constituie dispoziţiile art. 148 lit. c), d) şi h) C. proc. pen. şi acesta nu a dispărut, iar în cursul judecăţii s-a stabilit vinovăţia inculpatei, urmează a se constata că în mod corect instanţa a dispus menţinerea arestării preventive.
În consecinţă, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea, va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata A.V. împotriva încheierii din 9 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosar nr. 1814/2004.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3380/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3524/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
