ICCJ. Decizia nr. 494/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.494
Dosar nr.449/2004
Şedinţa publică din 28 ianuarie2004
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul D.N.împotriva încheierii din 15 ianuarie 2004a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penalăpronunţată în dosarul nr.162/2004.
S-a prezentat recurentul, în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, avocat Rădulescu Nicolae.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Avocat Rădulescu Nicolae – pentru inculpat – a lăsat soluţia la aprecierea instanţeiarătând că,cauza se află în apel , instanţa urmând să examineze şi pe fond susţinerile inculpatului , privind nevinovăţia.
Procurorul a cerut respingerea recursului declarat de inculpat, măsura arestării fiind legală şi temeinică, situaţie în care a fost menţinută în mod corect de instanţa de apel.
Recurentul inculpat a susţinut că este nevinovat şi a cerut punerea în libertate.
CURTEA
Asuprarecursului penal de faţă ;
Dinactele şi lucrările dosarului constată următoarele :
Prin încheierea din 15 ianuarie 2004 , pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr.162/2004, printre altele,s-a verificat din oficiu,legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului D.N. potrivit art.3002 Cod procedură penală raportat la art.160b Cod procedură penală.
S-a apreciat cu ocazia verificării că temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului – în raport de natura faptei dedusă judecăţii.
2
Împotriva acestei soluţii de menţinere a arestării preventive a declarat recurs inculpatul D.N..
Recurentul nu a motivat în scris recursul declarat, dar oral a susţinut să fie pus în libertate, deoarece nu a comis fapta dedusă judecăţii.
Recursul declarat este nefondat.
Astfel, potrivit art.160b al.1 Cod procedură penală instanţa verifică periodic , dar nu mai târziu de 60zile ,legalitatea şi temeinicia arestării preventive, pe care o menţine dacă temeiurile care au determinat-ocontinuă să existe ( art.160b al.3 Cod procedură penală).
Astfel, la 28 martie 2003, împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive existând indicii temeinice că inculpatul a comis o infracţiune de tâlhărie calificată.
Prin sentinţa penală nr.1134 din 20 noiembrie 2003, Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpat, pentru această infracţiune ,computând arestul preventivconform art.88 Cod penal şi menţinând starea de arest a inculpatului.
La 15 ianuarie 2004, instanţa de apel – investită cu apelul inculpatului împotriva hotărârii de condamnare – averificat măsura arestării preventive , potrivit art.3002 Cod procedură penală , măsură menţinută în condiţiile art.160b al.3 Cod procedură penală.
Constatând că în cauză au fost respectate prevederile legaleprivind emiterea mandatului de arestare, al duratei arestăriişi procedurii de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale , în mod legal instanţa de apel a menţinut măsura arestării preventive, ca legală şi temeinică , fiind realizate şi cerinţele art.3002 Cod procedură penală şi art.160b al.3 Cod procedură penală .
În atare situaţie , nu se constată motive care să conducă la casarea încheierii de şedinţă, pronunţată în apel , prin care s-amenţinut arestarea preventivă.
Soluţia de menţinere a arestării fiind legală , potrivit art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul delarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art.192 al.2 Cod procedură penală, recurentul inculpatva fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N.împotriva încheierii din 15 ianuarie 2004a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală în dosarul nr.162/2004.
3
Obligă recurentul inculpat să plătescă statului suma de800.000 lei cheltuieli judiciare, din care200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărareadin oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi28 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 460/2004. Penal. Art.160 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 49/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
