ICCJ. Decizia nr. 58/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.58.
Dosar nr.475/2004
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2004
Potrivit lucrărilor dosarului se constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.1142 din 24 noiembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală a fost condamnat (alături de un alt inculpat) şi inculpatulS.B. pentru infracţiunea prevăzută de art.26 raportat la art.211 alin.2 lit.a,d,e şi cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. şi art.13 C.pen. şi în baza art.239 alin.2 şi 3 C.pen. cu aplicarea art.37 lit.a şi art.13 C.pen. şi cu aplicarea art.61 C.pen., 33 lit.b şi 34 lit.b C.pen., la pedeapsa rezultantă, de 7 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art.71 şi 64 C.pen.
În baza art.88 C.pen. s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă a inculpatului de la 11 ianuarie 2002 la 24 noiembrie 2003 şi potrivit art.350 alin.1 C.pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe, inculpatul S.B. a declarat apel, alături de coinculpatul C.C. şi care au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 13 ianuarie 2004.
La primul termen de judecată, 21 ianuarie 2004 a apelurilor inculpaţilor, instanţa de apel, în conformitate cu dispoziţiile art.160b alin.1 şi 3 C.proc.pen. a verificat din oficiu, legalitatea şi temeinicia arestării preventive a acestora, fiind trimişi în judecată, în această stare.
Astfel, instanţa de apel, constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, a dispus prin încheierea de la data de mai sus, menţinerea arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri din 21 ianuarie 2004, doar inculpatul S.B., în termenul legal, prevăzut de art.160b alin.4 şi 160a alin.2 C.pen. a declarat recurs, solicitând a fi casată, dispoziţia de menţinerea arestării sale, fiind posibil a continua judecarea sa, în stare de libertate, el neconstituind un pericol pentru ordinea publică.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele şi probele administrate până în această fază procesuală, cu privire la inculpatul recurent se constată că, subzistă temeiurile şi condiţiile prevăzute de art.143 şi 148 C.proc.pen. precum şi ale art.5 pct.1 lit.a din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, fiind reţinut legal pe baza condamnării Tribunalului Bucureşti, ca tribunal competent, la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de gravitate şi violenţă, aflate în concurs real şi după o liberare condiţionată.
Aşa fiind, recursul declarat de inculpatul S.B., urmează a fi respins, ca nefondat.
Se vor aplica şi prevederile art.192 Cod procedură penală.
Se mai constată că judecarea apelului inculpatului recurent, s-a amânat de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru termenul din 4 februarie 2004, cărei instanţe i se va restitui dosarul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.B. împotriva încheierii pronunţată în data de 21 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr.158/2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu , se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5105/2004. Penal. Art.288, 289 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 6678/2004. Penal. Plîngere. Recurs → |
|---|
