ICCJ. Decizia nr. 585/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 585
Dosar nr.484/2004
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2004
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul D.F.G. împotriva încheierii de şedinţă din 22 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală în dosarul nr.272/2004.
S-a prezentat apărătorul desemnat din oficiu, avocat C.D., lipsind inculpatul care se află în situaţia prevăzută de art.159 alin.4 C.proc.pen.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a cerut admiterea recursului, apreciind că măsura arestării preventive nu se mai justifică.
Procurorul a cerut respingerea recursului ca nefondat, considerând că nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 22 ianuarie 2004 pronunţată în dosarul nr.272/2004, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, verificând legalitatea măsurii arestării preventive a apelanţilor-inculpaţi D.F.G.,B.M., S.L. şi C.R.D. a apreciat că măsura a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale, motiv pentru a care a menţinut-o.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul D.F.G.solicitând casarea ei, revocarea arestării sale preventive şi punerea sa de îndată în libertate.
Examinând hotărârea pronunţată sub aspectul invocat de inculpat cât şi din oficiu, Curtea constată că recursul nu este fondat, soluţia primei instanţe fiind legală şi temeinică.
Din actele şi lucrările de la dosar rezultă că inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art.211 alin.2 lit.c C.pen., cu aplicarea art.99 şi 109 C.pen., la două pedepse de câte 2 ani închisoare şi la altă pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea altei infracţiuni de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.c şi alin.21 lit.a C.pen. raportat la art.99 şi 109 C.pen.
I s-a menţinut starea de arest, deducându-se arestarea preventivă de la 17 iulie 2002.
S-a stabilit, pe baza probelor administrate că inculpatul recurent, împreună cu ceilalţi inculpaţi, au smuls, prin violenţe, mai multe bijuterii din posesia unor persoane.
Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus în baza art.148 lit.h C.proc.pen., faţă de faptul că, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârşite era mai mare de 2 ani, iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
În cauză, Curtea de Apel Bucureşti, investită cu soluţionarea apelurilor declarate deinculpaţi împotriva sentinţei penale prin care au fost condamnaţi, în mod judicios a reţinut că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale şi că se impune menţinerea ei, atâta timp cât nu s-au schimbat temeiurile avute la luarea acestei măsuri.
Aşa fiind, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat şi va obliga inculpatul la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.F.G.împotriva încheierii pronunţată în data de 22 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr.272/2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care 2004000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu , se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6248/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6249/2004. Penal. Art.211 alin 2 c. pen. Recurs → |
|---|
