ICCJ. Decizia nr. 882/2004. Penal. Recurs recuzare. Recuzare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 882
Dosar nr.766./2004
Şedinţa din Camera de consiliu din 13 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 11 februarie 2004 a Curţii de Apel Târgu Mureş, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de inculpatul M.Gh.privind pe judecătorii: M.R.C., O.V. şi G.F., investiţi cu soluţionarea recursului ce formează obiectul dosarului nr.104/430/2004/P al Curţii de Apel Târgu Mureş.
În motivarea cererii de recuzare inculpatul susţine că, membrii completului de judecată şi-au exprimat deja poziţia într-un alt dosar, în care s-au dezbătut aceleaşi probleme cu cele din prezenta cauză şi în consecinţă, potrivit art. 47 alin. (2) C. proc. pen.şi art. 6 parag1l 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, nu mai pot să participe la soluţionarea acestui dosar.
În raport de motivul invocat de inculpatul-recurent, Curtea de Apel Tgârgu-Mureş a reţinut că în cauză, nu se dovedeşte a fi încălcat art. 47 alin. (2) C. proc. pen. şi astfel cererea de recuzare a celor 3 judecători a fost respinsă, ca nefondată.
Inculpatul a declarat recurs, nemotivat.
Examinându-se probatoriul cauzei din oficiu şi în raport de prevederile art. 47 şi 48 C. proc. pen., Curtea urmează a constata că, soluţia atacată este temeinică şi legală şi ca atare va fi menţinută.
Astfel, împrejurarea că cei trei judecători investiţi cu soluţionarea recursului declarat de inculpat, la un termen intermediar s-au pronunţat, cu privire la menţinerea de arest a acestuia, nu înseamnă decât că şi-au îndeplinit obligaţiade serviciu prevăzută de art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen. texte ce reglementează, verificarea arestării preventive a inculpatului în cursul judecăţii.
Aşa fiind,îndeplinirea acestei obligaţii legale de serviciu, nu înseamnă că prin aceasta, cei trei judecători ...” şi-au exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în cauză” după cum în mod expres este stipulat în art. 47 alin. (2) C. proc. pen.
În consecinţă, judicios a fost respinsă cererea de recuzare, cu atât mai mult cu cât, în cauză nu se regăsesc nici unul din cazurile de incompatibilitate prevăzut de lege, atât prin art. 47 cât şi prin cele prevăzute de art. 48 C. proc. pen.
Faţă de cele analizate, recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. (1)lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art.192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,ca nefondat, recursuldeclarat de inculpatul M.Gh., împotrivaîncheierii de respingere a recuzării, pronunţată la data de11 februarie 2004 de către Curtea de Apel Tg.Mureş, secţia penală,în dos.nr.104 /2004/P.
Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care, onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 867/2004. Penal. Conf.comp.. Stabilirea... | ICCJ. Decizia nr. 912/2004. Penal. încheiere recuzare. Recurs → |
|---|
