Achitare. Faptă ce nu este prevăzută de legea penală. Inexistenţa faptei. Înţelesul acestor cauze de împiedicare a exercitării acţiunii penale
| Comentarii |
|
În cazul în care în cursul judecării unei cauze în care inculpatul este trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie, se constată că nu a ocupat imobilul fără drept, ci cu titlu constând într-un act autentic, iar persoana vătămată posedă, de asemenea, titlu pe acelaşi imobil, instanţa va dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., fapta nefiind prevăzută de legea penală, ci constituie un litigiu cu caracter civil, şi va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă. Prevederile art. 10 alin. (1) lit. a) nu sunt incidente într-o atare situaţie, deoarece fapta, ocuparea imobilului, există în materialitatea ei, dar nu are caracter penal.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 3695 din 15 Iunie 2005
Prin sentința nr. 28 din 17 martie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a dispus achitarea inculpatului N.V. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru infracțiunea de tulburare de posesie prevăzută în art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)
Conform art. 346 alin. (4) C. proc. pen., acțiunea civilă susținută de partea civilă a fost lăsată nesoluționată.
Inculpatul a declarat recurs, solicitând schimbarea temeiului achitării din dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. b), în cele ale art. 10 alin. (1) lit. a) C. pen., susținând că fapta nu există.
Recursul este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că prima instanță a reținut corect că la 27 octombrie 2000, inculpatul împreună cu soția au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, un teren în suprafață de 623,83 mp.
Partea vătămată, SC P. Ilfov, a făcut dovada că deține un certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra unui teren care, în parte, este amplasat în perimetrul ocupat de inculpat în baza contractului de vânzare-cumpărare și pe care acesta a construit un gard.
Din probele administrate rezultă, deci, că inculpatul a construit gardul pe un amplasament pe care ambele părți îl revendică în virtutea unui titlu.
Cum în cauză atât inculpatul, cât și partea vătămată dețin acte de proprietate referitoare la aceeași suprafață de teren, ocuparea acestuia de către inculpat nu s-a făcut fără drept, ci în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat, ceea ce înseamnă că nu a săvârșit infracțiunea de tulburare de posesie prevăzută în art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)
Ca atare, instanța penală nu poate soluționa litigiul, care este unul civil, având ca obiect o suprafață de teren revendicată de partea vătămată, astfel că instanței civile îi revine competența să soluționeze acțiunea.
în consecință, în mod corect prima instanță a stabilit că în speță nu s-a comis o faptă prevăzută de legea penală și a dispus, legal și temeinic, achitarea inculpatului în baza art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Solicitarea inculpatului de schimbare a temeiului juridic al achitării în prevederile art. 10 alin. (1) lit. a) în sensul că fapta nu există, este nefondată, de vreme ce fapta de ocupare de către inculpat a terenului revendicat de partea vătămată există în materialitatea ei, dar nu este o faptă prevăzută de legea penală.
în consecință, recursul a fost respins.
| ← Recurs. Lipsa încheierii prin care s-a amânat pronunţarea... | Hotărârea instanţei. Complet de divergenţă. Semnarea... → |
|---|
