ICCJ. Decizia nr. 633/2005. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 633/2005
Dosar nr. 5802/2004
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1064 din 7 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul M.M. din Penitenciarul Jilava.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că situaţia invocată de petiţionar fiind anterioară încarcerării acestuia, nu se încadrează în prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 707 din 1 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, motivând că întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de maximum 3 luni, nu ar putea îmbunătăţi situaţia materială a familiei condamnatului.
Împotriva menţionatelor hotărâri, acelaşi condamnat a declarat recurs, susţinând că cele două instanţe au apreciat în mod greşit că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru întreruperea executării pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen., instanţa poate dispune întreruperea executării pedepsei cu închisoarea pe o perioadă de cel mult 3 luni şi numai o singură dată când, din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.
Din cuprinsul referatului de anchetă socială întocmit în cauză, rezultă că membrii familiei condamnatului sunt apţi de muncă şi realizează venituri necesare pentru a-şi asigura existenţa.
Întrucât situaţia familială a petentului nu justifică necesitatea întreruperii executării pedepsei, în mod corect, cele două instanţe au apreciat că în cauză nu sunt întrunite condiţiile cerute de dispoziţiile procedurale menţionate, situaţie în care recursul declarat de condamnat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 707 din 1 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 631/2005. Penal. Art 211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 634/2005. Penal. întrerupere executare... → |
---|