ICCJ. Decizia nr. 660/2005. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.660/2005
Dosar nr. 518/2005
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2005
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 14 ianuarie 2005, pronunţată în dosarul nr. 204/M/2005 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru cauze de minori şi familie, s-a dispus, printre altele, menţinerea stării de arest a inculpatului M.M.D.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul M.M.D., a fost trimis în judecată, alături de inculpaţii N.O. şi F.D., în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (4) C. pen., reţinându-se că, în noaptea de 10 octombrie 2002, au pătruns în locuinţa părţii vătămate M.M.R. de unde au fost sustrase obiecte de artă, 11 tablouri aparţinând unor pictori consacraţi, aparatură electronică şi îmbrăcăminte, valoarea prejudiciului fiind estimată la suma de 4,5 miliarde lei.
S-a mai reţinut că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se menţin şi impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul M.M.D. a declarat recurs, învederând că nu sunt îndeplinite condiţiile arestării preventive, solicitând revocarea acestei măsuri preventive.
Recursul nu este fondat.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 1053/2002, măsură care ulterior, a fost prelungită şi menţinută, iar prin sentinţa penală nr. 1462 din 18 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, acesta fiind condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
Prima instanţă a reţinut corect că din probele administrate rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecată, fiind întrunite condiţiile art. 148 raportat la art. 143 C. proc. pen., iar după ce în cauză s-a pronunţat o sentinţă prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare nu au intervenit elemente noi care să impună revocarea acestei măsuri, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul M.M.D., împotriva încheierii din 14 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 204/M/2005, ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 602/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 750/2005. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
