ICCJ. Decizia nr. 602/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.602/2005
Dosar nr. 5054/2004
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 741 din 31 mai 2004, Tribunalul Bucureşti a respins ca inadmisibilă, cererea condamnatului N.M., prin care a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 3 din 6 ianuarie 2003 a aceluiaşi tribunal.
Instanţa a reţinut că, prin cererea formulată, condamnatul a invocat cazul de revizuire, prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., constând în aceea că instanţa de fond a dat o greşită încadrare juridică faptelor, nu a observat lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunilor, respectiv intenţia şi nu a constatat că în cauză nu a fost efectuată expertiza balistică, nu s-a procedat la confruntări cu partea vătămată şi că lipseşte însăşi arma, în materialitatea sa.
În cauză, condamnatului i-a fost aplicată, în final, pedeapsa de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. f) şi art. 176 lit. d) C. pen., respectiv, art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen., constând în aceea că la data de 14 august 1993, fiind surprins în R.F.G., în timp ce încerca să sustragă bunuri dintr-un magazin, acesta l-a împuşcat pe poliţistul care îl urmărea, punându-i viaţa în primejdie.
Pentru a respinge cererea, instanţa a constatat că motivele invocate nu sunt prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen., sau de alt caz de revizuire, că legea cere ca faptele şi împrejurările descoperite să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar nu mijloacele de probă şi că lipsa unor mijloace de probă nu a fost necunoscute instanţei.
Apelul condamnatului a fost respins ca nefondat, prin Decizia penală nr. 632 din 27 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către condamnat, care a solicitat casarea hotărârii şi în rejudecare, admiterea cererii de revizuire.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Motivele invocate de condamnat, aşa cum corect au reţinut instanţele în precedent, nu sunt prevăzute printre cazurile expres şi limitativ arătate de art. 394 C. proc. pen., în care poate fi cerută revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive.
Condamnatul nu a invocat fapte sau împrejurări noi, necunoscute la soluţionarea cauzei, ci fie o pretinsă încadrare juridică greşită a faptelor şi o apreciere eronată asupra existenţei tuturor elementelor constitutive ale infracţiunilor, fie o insuficienţă a probaţiunii.
Cum, însă, aceste motive nu pot fi examinate în calea extraordinară de atac a revizuirii, recursul condamnatului N.M. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient N.M., împotriva deciziei penale nr. 632 din 27 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 583/2005. Penal. Art.215 alin.3, 5 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 660/2005. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
