ICCJ. Decizia nr. 750/2005. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.750/2005
Dosar nr. 5887/2004
Şedinţa publică din 1 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2116/2004 la Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, condamnatul P.C.V. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 313 din 10 iunie 1999 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin neapelare şi în a cărei executare se află.
În motivarea cererii condamnatul a arătat că părinţii săi au decedat iar soţia este însărcinată în luna a şaptea şi are nevoie de sprijinul său.
În cauză, pentru verificarea susţinerilor condamnatului s-a dispus efectuarea unei anchete sociale, care în urma verificărilor întreprinse a stabilit că, într-adevăr, concubina acestuia este însărcinată în luna a IX-a şi locuieşte cu tatăl ei, pensionat pe caz de boală, cu o pensie lunară de 1.178.000 lei, iar mama concubinei lucrează ca zugrav având un salariu de 2.900.000 lei.
S-a mai precizat că părinţii condamnatului au decedat, iar sora acestuia are o situaţie financiară precară.
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 1004 din 16 august 2004 a respins ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnat, cu motivarea că situaţia materială grea a familiei acestuia reprezintă o situaţie de durată şi, ca atare, nu poate fi caracterizată ca o „împrejurare specială" în sensul art. 453 lit. c) C. proc. pen. şi că, oricum, această situaţie materială grea nu ar putea fi ameliorată prin întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, care este maximul îngăduit de lege.
Hotărârea primei instanţe a fost atacată cu apel de către condamnatul P.C.V., pe care a criticat-o pentru netemeinicie, în sensul că, deşi din referatul de anchetă socială rezultă că în familia concubinei sale există probleme grave de sănătate şi de ordin material, iar el e singurul care ar putea acorda sprijinul necesar, în mod nejustificat i-a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 735/ A din 4 octombrie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat, pe care l-a obligat la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu, urmează a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că „În mod legal şi temeinic prima instanţă, reţinând aspectele consemnate în ancheta socială, a apreciat că întreruperea executării pedepsei nu se justifică, deoarece pe de o parte, situaţia materială grea a familiei condamnatului reprezintă o situaţie de durată şi ca atare, nu poate fi caracterizată ca o „împrejurare specială", în sensul art. 453 lit. c) C. proc. pen., iar „pe de altă parte, această situaţie materială precară a familiei condamnatului nu ar putea fi rezolvată, nici măcar ameliorată, prin întreruperea pedepsei acestuia, pe o perioadă de 3 luni, cât este maximul îngăduit de lege..".
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul P.C.V., pe care a criticat-o pentru acelaşi motiv invocat şi la judecata în apel, respectiv greşita respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei din moment ce s-a dovedit că situaţia familiei sale este grea şi necesită ajutorul său.
Recursul declarat de condamnatul P.C.V. este nefondat.
Aprecierile făcute de instanţa de fond şi apel potrivit cărora în cauză motivele invocate de condamnat în sprijinul cererii de întrerupere a executării pedepsei nu constituie „împrejurări speciale" în înţelesul art. 453 lit. c) C. proc. pen. sunt corecte.
De altfel, în cauză, nici nu se poate vorbi de o situaţie precară a familiei concubinei condamnatului, câtă vreme tatăl acesteia, e adevărat bolnav, realizează venituri din pensie, iar mama este încadrată în muncă, realizând venituri, după cum nu poate fi apreciată ca o împrejurare specială nici faptul că sora sa are o situaţie financiară precară.
Prin urmare, nefiind îndeplinite cerinţele arătate în art. 453 lit. c) C. proc. pen., în mod corect instanţele de fond şi apel au respins cererea condamnatului de întrerupere a executării pedepsei, considerentele care au stat la baza acestor hotărâri fiind în acord cu dispoziţiile legale.
În consecinţă, recursul declarat de condamnatul P.C.V. fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.C.V., împotriva deciziei penale nr. 735/ A din 4 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 660/2005. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 770/2005. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
