Tâlhărie săvârşită într-o locuinţă. Violare de domiciliu. Încadrare juridică
Comentarii |
|
În cazul infracţiunii de tâlhărie, săvârşită prin pătrunderea inculpatului, fără drept, în locuinţa părţii vătămate, nu există concurs de infracţiuni între violarea de domiciliu şi tâlhărie, ci o infracţiune unică de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen. referitor la săvârşirea tâlhăriei într-o locuinţă sau în dependinţe ale acesteia, violarea de domiciliu fiind adsorbită în această variantă agravată a infracţiunii de tâlhărie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 398 din 19 Ianuarie 2005
Prin sentința nr. 77 din 9 martie 2004, Tribunalul Gorj, secția penală, a condamnat pe inculpatul B.G. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută în art. 192 alin. (2) C. pen. și a tentativei la infracțiunea de tâlhărie prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (3) lit. c) din același cod.
Instanța a reținut că, la 31 iulie 2003, în jurul orelor 23,30 - 24,00, inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate pentru a sustrage bani și bunuri. în timp ce, cu ajutorul unei lanterne, căuta lucruri într-un șifonier, în sertarele de la vitrină și o casetă, inculpatul a fost surprins de partea vătămată și fiica acesteia. Pentru a-și asigura scăparea și a nu fi recunoscut, inculpatul și-a tras tricoul peste față și a încercat să părăsească camera, iar în momentul în care partea vătămată a încercat să-l imobilizeze, a îmbrâncit-o și a trântit-o pe scări.
Prin decizia penală nr. 273/2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile procurorului și inculpatului și, între altele, a schimbat încadrarea juridică a faptei din prevederile art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (3) lit. c) C. pen. în cele ale art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. c) din același cod.
Recursul declarat de inculpat, prin care s-a cerut schimbarea încadrării juridice a faptelor în tentativă la infracțiunea de tâlhărie, este fondat.
în cauză, inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate cu intenția de a fura, a pus în executare hotărârea infracțională, dar nu a reușit să sustragă bunuri, fapta sa rămânând în faza de tentativă, iar pentru a-și asigura scăparea, inculpatul a folosit violențe. Această faptă, comisă în timpul nopții și într-o locuință, constituie tentativă la infracțiunea de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. c) C. pen.
Este adevărat că, înainte de a pune în executare hotărârea de a sustrage bunurile, inculpatul a pătruns, fără drept, în locuința părții vătămate, în timpul nopții, însă violarea de domiciliu comisă în aceste condiții este absorbită în tentativa la infracțiunea de tâlhărie.
Ca atare, prima instanță și instanța de apel au dat o încadrare juridică greșită faptei săvârșite, reținând atât tentativa la infracțiunea de tâlhărie, cât și violarea de domiciliu, deși această din urmă infracțiune se regăsește ca element circumstanțial de agravare în prevederile art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen. referitoare la tâlhăria săvârșită într-o locuință sau în dependințe ale acesteia.
în consecință, recursul a fost admis și s-a dispus schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpatului în sensul considerentelor ce preced.
← Recurs. Nefolosirea apelului. Limitele de admisibilitate a... | Evaziune fiscală. Fals intelectual prevăzut în Legea... → |
---|