Evaziune fiscală. Fals intelectual prevăzut în Legea contabilităţii nr. 82/1991
| Comentarii |
|
Fapta de a înregistra în contabilitate acte justificative false pentru cheltuieli care nu au fost făcute în realitate, cu consecinţa diminuării venitului net şi, implicit, a obligaţiei fiscale către stat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală şi ale celei de fals intelectual prevăzută în Legea contabilităţii nr. 82/1991.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 1113 din 15 Februarie 2005
Prin sentința penală nr. 785 din 24 martie 2003, Judecătoria Ploiești a condamnat pe inculpata G.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzută în art. 13 din Legea nr. 87/1994, de fals intelectual prevăzută în art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., de uz de fals prevăzută în art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, precum și pentru participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 31 alin. (2) raportat la art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Instanța a reținut că, în perioada septembrie 1997 - februarie 1999, inculpata, în calitate de asociat unic și administrator al societății comerciale H.G. SRL, a realizat venituri din vânzarea unor mărfuri a căror proveniență era alta decât cea înscrisă în documentele contabile, în valoare de 1.549.659.540 de lei. Totodată, s-a constatat că documentele privind proveniența mărfurilor erau false, fiind completate cu date nereale de către diferite persoane la solicitarea inculpatei.
Prin decizia penală nr. 997 din 22 septembrie 2003, Tribunalul Prahova a admis apelul declarat de inculpată și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și a art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea acesteia pentru toate infracțiunile deduse judecății.
Prin decizia penală nr. 1393 din 28 noiembrie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins recursul declarat de procuror.
Recursul în anulare declarat în cauză cu privire la greșita achitare a inculpatei este fondat.
Conform art. 13 din Legea nr. 87/1994, fapta de a nu evidenția prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate ori de a înregistra cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, dacă au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului, taxei și a contribuției se pedepsește cu închisoare de 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amendă de 1.000.000 la 10.000.000 lei.
Prin fapta de a nu evidenția, în întregime sau în parte, în documentele contabile a veniturilor realizate se înțelege omisiunea de a evidenția aceste venituri în documentele contabile oficiale, fie că nu se întocmesc acte justificative pentru veniturile realizate, fie că documentele întocmite relevă un venit mai redus decât cel realizat, fie că actele referitoare la venituri nu sunt operate în registre și în bilanțul contabil, toate cu consecința neplății sau a diminuării obligațiilor fiscale.
Totodată, prin înregistrarea unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale se înțelege întocmirea unor acte justificative false pentru cheltuieli care nu au fost făcute ori au fost mai mici decât cele consemnate în documentele justificative, iar pe baza acestor acte justificative false se operează și în celelalte documente contabile cheltuieli nereale, cu consecința diminuării venitului net și, implicit, a obligației fiscale către stat.
Potrivit art. 40 din Legea nr. 82/1991, efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanțul contabil constituie infracțiunea de fals intelectual și se pedepsește conform legii.
în cauză, din procesul verbal încheiat de organele de control la 24 iunie 1999 rezultă că inculpata a desfășurat în perioada septembrie 1997 - februarie 1999 comerț cu amănuntul și en gros fără a justifica, în toate cazurile, pe bază de documente de aprovizionare reale, proveniența legală a produselor comercializate, veniturile fără T.V.A. astfel realizate fiind de 1.549.659.540 de lei. Pentru aceste produse, documentele de proveniență s-au dovedit nereale. Astfel, unele firme care sunt înscrise pe nouă dintre facturile prezentate la control drept documente care să justifice proveniența mărfurilor nu există în realitate, nefiind înregistrate la Registrul Comerțului. în celelalte cazuri, seriile și numerele facturilor nu se încadrează în seriile și numerele repartizate ca imprimate cu regim special societăților menționate pe aceste facturi drept furnizori. Mai mult, unele facturi, deși fac parte din același facturier, au înscrisă la rubrica furnizor societăți diferite, situație practic imposibilă, întrucât un facturier se eliberează numai unei singure firme, astfel încât numai aceasta poate figura pe întreg carnetul de facturi.
Prin urmare, fapta inculpatei de a determina întocmirea și înregistrarea în contabilitate a unor acte justificative false pentru cheltuielile care nu au fost făcute, cu consecința diminuării venitului net și, implicit, a obligației fiscale către stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor deduse judecății.
în consecință, recursul în anulare a fost admis, deciziile instanței de apel și a celei de recurs au fost casate și s-a dispus menținerea sentinței pronunțate de prima instanță.
| ← Tâlhărie săvârşită într-o locuinţă. Violare de... | ICCJ. Decizia nr. 619/2005. Penal → |
|---|
