ICCJ. Decizia nr. 34/2006. Penal
Comentarii |
|
Prin plângerea înregistrată la 26 septembrie 2005 pe rolul acestei instanțe sub nr. 5617/2005, petentul D.C. a învederat că, în baza art. 278 C. proc. pen., a formulat o plângere la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în legătură cu modul de soluționare a lucrării nr. 20794/2893/2004 a acestui Parchet și nr. 13177/4357/2005.
La dosar a fost atașată adresa nr. 13177/4357/2005.
Prin plângerea formulată petentul solicită începerea urmăririi penale și trimiterea în judecată a șefului I.G.P.R. din perioada în care a fost emisă dispoziția nr. 0582 din 20 ianuarie 2003, inspector general al Poliției Române, chestor de poliție, F.S.
Petentul a susținut în plângerea sa că această dispoziție a fost emisă în perioada concediului său de odihnă și s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, deoarece dacă nu ar fi fost destituit abuziv din funcția publică la acea dată ar fi beneficiat de pensie de invaliditate calculată cu solda normală și nu diminuată.
Examinând cauza, înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele considerente:
La data de 29 octombrie 2004, petentul D.C. a sesizat Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la săvârșirea de către I.G.P.R., chestorul principal F.S., a infracțiunilor pronunțate de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu ocazia emiterii dispoziției nr. 0582 din 20 ianuarie 2003.
La data de 19 noiembrie 2004, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a întocmit un referat prin care a respins, ca neîntemeiată, sesizarea formulată de petentul D.C.
Efectuându-se verificări, prin referatul sus-menționat s-a reținut că nu există indicii privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către chestorul care a semnat dispoziția nr. 0582 din 20 ianuarie 2003 a I.G.P.R., întrucât acesta a avut în vedere atât dispozițiile legale în vigoare, cât și constatările Consiliului de disciplină cu privire la abaterile disciplinare comise de către petent. Pe de altă parte, prin emiterea dispoziției sus-menționate nu s-a adus atingere intereselor legale ale petentului, deoarece a fost anulată, cu efect retroactiv prin dispoziția nr. 0900 din 7 martie 2003.
Prin plângerea adresată Președintelui României și transmisă spre soluționare de Consiliul Superior al Magistraturii la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, petentul contestă modul în care a fost soluționată sesizarea sa.
Prin rezoluția din data de 30 august 2005 Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de numitul D.C., reținându-se că procurorul a reținut corect că nu există indicii privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Plângerea adresată instanței este inadmisibilă.
Potrivit art. 2781C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - art. 278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dată de procuror, persoana vătămată poate face plângere la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
în cauză, s-a întocmit un referat prin care s-a respins sesizarea petentului, adresată inițial Președintelui României, procurorul nu a întocmit o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale sau de clasare, de scoatere de sub urmărire penală pentru a fi aplicabil art. 2781C. proc. pen.
Chiar dacă petentul s-a adresat inițial cu plângere considerând că se află în situația prevăzută de art. 275 și urm. C. proc. pen., plângerea adresată instanței vizează în principal lucrarea efectuată de procuror ca urmare a sesizării formulată de petent adresată inițial Președintelui României și care nu face parte din categoria celor enumerate de legiuitor în art. 2781C. proc. pen.
în consecință, plângerea petentului este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., a fost obligat petentul la cheltuieli judiciare statului.
← ICCJ. Decizia nr. 4/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 30/2006. Penal → |
---|