ICCJ. Decizia nr. 284/2006. Penal
| Comentarii |
|
La data de 10 aprilie 2006, petiționarul L.A.F. s-a adresat înaltei Curți de Casație și Justiție cu plângere împotriva ordonanței nr. 97/P/2002 din 11 martie 2005 a P.N.A., secția de combatere a corupției, solicitând admiterea acesteia, desființarea ordonanței atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și scoaterea sa de sub urmărire penală pentru toate infracțiunile pentru care a fost cercetat, indiferent de încadrarea juridică pe care acestea au primit-o în mod conjunctural.
Petiționarul a învederat faptul că prin ordonanța arătată mai sus, P.N.A. a dispus neînceperea urmăririi penale față de el pentru săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și art. 33 lit. a) C. pen.; două infracțiuni de favorizarea infractorului prevăzute de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., toate legate de memoriile formulate de R.A.Z. și B.O.; șase infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 C. pen., raportat la art. 7 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cât și pentru șase infracțiuni de favorizarea infractorului prevăzute de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 264 C. pen., referitoare la cauza privind pe învinuitul G.S. (dosar nr. 416/P/1996); cauza privind pe M.A. ș.a. (dosar nr. 459/P/1997); cauza privind pe V.A. (dosar nr. 201/P/1995); cauza privind pe A.M. (dosar nr. 395/P/1994); cauza privind pe R.A.Z.; cauza privind pe D.H.G. (dosar nr. 135/P/2000).
Soluția de neîncepere a urmăririi penale este întemeiată pe dispozițiile art. 228 alin. (1), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., P.N.A. reținând că în cauză nu există date și indicii temeinice privind săvârșirea de către făptuitorul L.A.F. a infracțiunilor de luare de mită și favorizarea infractorului.
Totodată, prin aceeași ordonanță, în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (1) C. proc. pen., P.N.A. a dispus declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție în cauza privind pe procurorul (suspendat din funcție) L.A.F., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii a șase infracțiuni de favorizarea infractorului prevăzute de art. 264 C. pen. (cauza privind pe învinuitul G.S., dosar nr. 416/P/1996; cauza privind pe M.A. ș.a. dosar nr. 459/P/1997; cauza privind pe V.A. dosar nr. 201/P/1995; cauza privind pe A.M., dosar nr. 395/P/1994; cauza privind pe R.A.Z.; cauza privind pe D.H.G., dosar nr. 135/P/2000), cât și pentru trei infracțiuni de arestare nelegală și cercetare abuzivă prevăzute de art. 266 C. pen. (cauza privind pe P.E., dosar nr. 618/P/2000, cauza privind pe P.M. și T.A., dosar nr. 138/P/2001).
Plângerea formulată de petiționar împotriva măsurilor dispuse de procuror, în baza art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin rezoluția nr. 9486/1947/2005 din 6 martie 2006 a procurorului șef al secției de combatere a corupției din cadrul D.N.A. care a apreciat că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de faptele de corupție sau în legătură cu corupția cercetate și pentru care nu se dispusese începerea urmăririi penale față de L.A.F., este corectă.
Prin adresa nr. 2732/1947/2005 din 30 martie 2006, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția de combaterea corupției, i-a comunicat petiționarului posibilitatea de a formula plângere la instanță împotriva soluției de netrimitere în judecată.
Petiționarul L.A.F. a atacat la instanță ordonanța P.N.A. ca fiind nelegală și netemeinică, susținând că soluția corectă ce trebuia dispusă era de scoatere de sub urmărire penală, pentru toate faptele cu privire la care au fost efectuate acte de urmărire, indiferent de încadrarea juridică conjuncturală pe care au primit-o, la un moment dat.
Temeiul juridic al plângerii îl constituie dispozițiile art. 2781C. proc. pen.
Din oficiu, instanța a dispus atașarea la dosarul cauzei a dosarului penal nr. 97/P/2002 al P.N.A., secția de combatere a corupției.
Judecând plângerea, Curtea a verificat ordonanța atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosar, constatând următoarele:
P.N.A. s-a pronunțat prin ordonanța nr. 97/P/2002 din 11 martie 2005 asupra infracțiunilor de corupție sau în legătură directă cu infracțiunile de corupție, conform Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, stabilite, potrivit actului normativ arătat, în competența sa.
Constatând că, în legătură cu infracțiunile prevăzute de art. 254 C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 și art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 264 C. pen., nu sunt date și indicii temeinice privind existența faptelor, P.N.A. a dispus neînceperea urmăririi penale față de L.A.F. în baza dispozițiilor art. 228 alin. (1), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție sub aspectul infracțiunilor de favorizarea infractorului, arestare nelegală și cercetare abuzivă prevăzute de art. 264 și 266 C. pen., a avut în vedere competența materială de efectuare a urmăririi penale, în legătură cu aceste fapte fiind, de altfel, fie începută urmărirea penală, fie pusă în mișcare acțiunea penală față de L.A.F. de către Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.
Plângerea formulată de persoana vătămată L.A.F. împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale nu este fondată.
Potrivit dispozițiilor art. 2781alin. (8) lit. b) și c) C. proc. pen., instanța de judecată, investită cu o astfel de plângere, poate pronunța admiterea acesteia și desființarea rezoluției sau ordonanței atacate doar în următoarele condiții:
- când este necesară trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz;
- când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reținând cauza spre judecare și soluționând-o ca instanță de fond.
Curtea constată că nu sunt aplicabile dispozițiile arătate mai sus, niciuna din soluțiile de admitere nefiind legale și temeinice în raport cu datele cauzei.
Astfel, trimiterea cauzei la procuror s-a dispus chiar prin soluția atacată, iar instanța nu are la dispoziție probe suficiente pentru reținerea cauzei spre judecare.
în aceste împrejurări, nefiind temeiuri de desființare a ordonanței și de schimbare a temeiului juridic al soluției de netrimitere în judecată a petentului, plângerea urmează a fi respinsă.
Petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Au fost văzute și dispozițiile art. 2781pct. 8 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 30/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3/2006. Penal. Plângere. Fond → |
|---|
