ICCJ. Decizia nr. 4693/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 42 din 5 decembrie 2005, Curtea de Apel Brașov, în baza art. 42 C. proc. pen., și-a declarat competența soluționării cauzei din dosar nr. 732/P/F/2005 al Curții de Apel Brașov privind pe inculpații B.B., ș.a. în favoarea Tribunalului Brașov.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că este sesizată cu judecarea unei cauze în considerentul că între alții a fost trimis în judecată S.V.N. care, în perioada octombrie 2000 - ianuarie 2001, avea calitatea de ofițer specialist la I.P.J. Prahova - Serviciul Poliției Rutiere având gradul de locotenent colonel, echivalent în prezent celui de subcomisar de poliție.
S-a motivat că determinarea competenței trebuia făcută după materie și nu după calitatea persoanei întrucât potrivit art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 281/2003, infracțiunile ... de polițiștii prevăzuți în art. 14 alin. (2) pct. 1 lit. e) - j) din Legea nr. 360/2002 care au calitate de organe de cercetare ale poliției judiciare, se judecă în primă instanță de curtea de apel. Din ..... rezultă că esențială în atragerea competenței este calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare.
S-a mai motivat că art. 2 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare și art. 201 alin. (3) C. proc. pen., prevăd că organele de cercetare ale poliției judiciare sunt constituite din lucrători specializați de M.A.I. anume desemnați de ministrul administrației și internelor cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție sau sunt desemnați și funcționează în alt mod, potrivit unor legi speciale.
Or inculpatul a fost trecut în rezervă la 31 decembrie 2001 pentru fapte comise în perioada anilor 2000 - 2001 și cercetate în prezenta cauză.
S-a mai reținut că la data comiterii faptelor potrivit art. 201 alin. (3) C. proc. pen., ca organe de cercetare ale poliției funcționau numai lucrători operativi desemnați din Ministerul de Interne. Or la acea dată inculpatul S.V.N. nu era desemnat ca organ de cercetare al poliției.
Prin urmare, Curtea de Apel Brașov a constat că inculpatul S.V.N. nu avea nici cel puțin calitatea de organ de cercetare al poliției, cu atât mai puțin calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, structură înființată ulterior trecerii lui în rezervă.
în final, Curtea de Apel conchide că întrucât inculpații B.B. și M.D. au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de competența după materie de a judeca această cauză revenind Tribunalului Brașov.
La rândul lui Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr. 296 din 23 mai 2006, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov și constatând conflictul negativ de competență a sesizat înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
S-a motivat că inculpatul S.V.N. a fost trimis între altele în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 C. pen.
S-a motivat că inculpatul S.V.N. a îndeplinit funcția de ofițer specialist I la I.P.J. Prahova - Serviciul Poliției Rutiere în perioada octombrie 2000 - ianuarie 2001 având și atribuții de organ de cercetare penală conferite de prevederile Legii nr. 26/1994 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, având gradul de locotenent colonel și că inculpatul a comis faptele în perioada ianuarie 2000 - februarie 2001.
Potrivit art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 218/2002 așa cum a fost modificat și completat prin art. IV din Legea nr. 281 "infracțiunile săvârșite de polițiștii care au calitatea de organ de cercetare de poliție judiciară se judecă în primă instanță de către ..." Curtea de apel, în cazul polițiștilor prevăzuți în art. 14 alin. (2) pct. 1 lit. e) - j) din Legea nr. 360/2002.
Inculpatul a avut gradul de locotenent colonel, echivalent potrivit art. 73 alin. (1) pct. 1 lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului gradului de comisar de poliție, grad prevăzut de art. 14 alin. (2) pct. 1 lit. f) din Legea nr. 360/2002 ca fiind parte din corpul ofițerilor de poliție.
S-a mai motivat că întrucât faptele reținute în sarcina inculpatului S.V.N. sunt anteriore modificărilor de competență materială aduse de Legea nr. 281/2003 relevante sub acest aspect sunt dispozițiile tranzitorii privind aplicarea Legii în timp menționate în partea finală a Legii nr. 281/2003.
în acest sens se invocă prevederile art. IX alin. (3) din Legea nr. 281/2003: "Cauzele aflate în concurs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu continuă să fie judecate de instanțele competente potrivit dispozițiilor aplicabile anterior acestei date. în caz de admitere a apelului sau recursului dacă se dispune desființarea sau după caz casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanța competentă potrivit prezentei lei."
Tribunalul raționează că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile tezei I din art. IX alin. (3) al Legii nr. 281/2003 deoarece această cauză nu se află în curs de judecată la data intrării în vigoare a Legii nr. 281/2003 respectiv 1 ianuarie 2004 (se face trimitere în motivare la art. XI pct. 2 greșit scris art. 11 de către redactor, din Legea nr. 281/2003).
Se mai subliniază că "Rechizitoriul a fost dat la 18 octombrie 2004 dată la care a fost sesizată și instanța cu judecarea acestei cauze, respectiv Curtea de Apel Ploiești".
"Nefiind aplicabile prevederile art. 9 alin. (3) teza I din Legea nr. 281/2003 competența materială a instanței de judecată este determinată de calitatea persoanei, respectiv a inculpatului S.V.N., care avea la data săvârșirii aptelor, gradul militar echivalent gradului de comisar de poliție și avea și atribuții judiciare, aspect care atrage competența de soluționare a cauzei în primă instanță de către curtea de apel, fiind aplicabile prevederile art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 218/2002 astfel cum a fost modificată prin art. 4 din Legea nr. 281/2003".
Se mai afirmă "în același sens, din interpretarea anterioară a tezei a II-a a art. IV alin. (3) din Legea nr. 281/2003 reiese că dacă sesizarea instanței de judecată se face după intrarea în vigoare a Legii nr. 281/2003 competența de judecată a cauzei este determinată de prevederile Legii nr. 281/2003.
Hotărârea Tribunalului Brașov este dată prin interpretarea greșită a legii de procedura penală.
Urmărirea penală a fost începută în cauză împotriva locotenentului colonelului S.V.N. și alții pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 C. pen., prin rezoluția din 26 aprilie 2001 faptele fiind comise în perioada 2000 - 2001.
La 31 decembrie 2001 S.V.N. a fost trecut în rezervă.
La stabilirea competenței pentru urmărirea penală s-au avut în vedere dispozițiile art. 64 din Legea nr. 360/2002 în vigoare la data săvârșirii și care stabilea criterii de competență după calitatea persoanei.
Urmărirea penală s-a finalizat cu rechizitoriul din 18 octombrie 2004 prin care S.V.N. ș.a. au fost trimiși în judecată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
în cursul urmăririi penale a apărut Legea nr. 281/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale.
Prin art. V din Legea nr. 28/2003,art. 64 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului care stabilise regulile de competență a măsurii, și judecării infracțiunilor comise de polițiști a fost abrogat.
în privința competenței urmăririi penale și a judecării infracțiunilor săvârșite de polițiști Legea nr. 281/2003 a stabilit reguli noi prin prevederile de la art. IV care a modificat art. 27 din Legea nr. 218/2002 prin aceea că a stabilit modul de dobândire a calității de organ de cercetare a poliției judiciare instituite prin art. I pct. 130 din Legea nr. 281/2003 care a reconfigurat dispozițiile art. 201 C. pen. și, concomitent a stabilit reguli speciale de competență de urmărire și judecată după calitatea persoanei numai pentru această categorie de polițiști întrucât așa cum s-a arătat art. 64 din Legea nr. 360/2002 care stabilea regulile de competență a urmăririi și judecării infracțiunilor comise de polițiști au fost abrogate prevăzută de art. V din lege.
Conform noilor dispoziții legea distinge că numai infracțiunile săvârșite de polițiștii care au calitatea de organ de cercetare ale poliției judiciare și judecă în primă instanță de tribunal, Curtea de apel sau înalta Curte de Casație și Justiție [(art. IV pct. 1 alin. (3) lit. a), b) și c) din aceeași lege)].
Prin urmare numai după intrarea în vigoare a Legii nr. 281/2003 a apărut polițistul, organ de cercetare a poliției judiciare, care potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 modificată, dobândea această calitate numai prin desemnarea de către ministrul de interne cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Așa fiind, este logic ca inculpatul S.V.N. care pierduse calitatea de ORICE FEL DE POLIȚIST la 31 decembrie 2001 nu poate fi considerat la data trimiterii în judecată, octombrie 2004, organ de cercetare al poliției judiciare cum a făcut Tribunalul Brașov, pentru că PROCEDURA ESTE DE STRICTĂ INTERPRETARE ȘI IMEDIATĂ APLICARE principiu de la care instanța tribunalului s-a abătut. Prin urmare, regulile stabilirii competenței după materie sunt hotărâtoare în cauză.
Or, cum în cauză unul din inculpați este trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., conform art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Tribunalul Brașov este competent să judece cauza în fond.
Toate raționamentele din motivarea hotărârii tribunalului în legătură cu prevederile art. IX alin. (3) din Legea nr. 281/2003 sunt simple speculații care nu au legătură cu ipoteza din textul de lege invocat iar trimiterile la dispozițiile art. XI din aceeași lege, sunt flagrant greșite întrucât pe lângă că n-au nici ele o legătură cu chestiunea în dezbatere nu face distincția cuvenită între rațiunea de intrare în vigoare a legii și rațiunea de punere în aplicare a acesteia.
în baza art. 43 alin. (7) C. proc. pen., înalta Curte a stabilit competența de soluționare o cauză în favoarea Tribunalului Brașov căruia i s-a trimis dosarul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4720/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4689/2006. Penal → |
|---|
