ICCJ. Decizia nr. 4689/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1464 din 27 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 4552/2004, în baza art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul R.D., la pedeapsa închisorii de 10 ani.
în baza art. 37 din Legea nr. 82/1991 republicată, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani.
în baza art. 11 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 87/1994 republicat a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani.
în baza art. 266 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 republicată a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani.
în baza art. 33 alin. (1) lit. a), raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare.
în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei.
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 23 aprilie 2004 la zi.
în baza art. 14, 15 C. proc. pen., raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 998, 999 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile SC I.C.E. SRL Voluntari, SC U.E.T. SRL Buzău și SC D.B.R. SRL și a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 9.973.662.635 lei către SC I.C.E. SRL, în sumă de 1.945.441.917 lei către partea civilă SC U.E.T. SRL și în sumă de 916.979.692 lei către SC D.B.R. SRL.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 25.000.000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în perioada aprilie - august 2003, la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de asociat și administrator unic al SC A.P.S. SRL București a emis un număr de 20 file C.E.C. în valoare totală de 12.836.084.245 lei în paguba SC I.C.E. SRL Voluntari, SC U.E.T. SRL Buzău, SC D.B.R. SRL Nazna, cunoscând că la data de scadență nu are disponibil pentru a face plata și inducând părțile vătămate, prin prezentarea ca adevărate, a unor fapte și împrejurări în scopul cumpărării mărfurilor și neplata acestora.
De asemenea, s-a mai reținut că, în calitate de asociat și administrator unic al SC A.P.S. SRL București, nu a înregistrat, în perioada aprilie - august 2003, în evidențele financiar, contabile ale societății, documentele de achiziție și comercializare a mărfurilor achiziționate de la părțile vătămate din prezenta cauză, cu consecința denaturării veniturilor pe anul 2003 și cauzarea bugetului de stat a unei pagube în valoare de 1.416.797.817 lei, reprezentând impozit pe venit și TVA de plată, datorat.
S-a mai reținut că, în cursul anului 2003, în calitate de asociat unic și administrator al SC A.P.S. SRL București, cu rea - credință s-a folosit de creditul societății în interesul său personal, pentru plata unor datorii personale contrar intereselor societății.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța de fond în mod greșit a reținut forma continuată a infracțiunii, neavând în conținutul lucrării rezoluției infracționale, reprezentarea întregii activități infracționale pentru punerea în executare a acesteia și susținând că emiterea fiecărei file C.E.C. a avut la bază o rezoluție infracțională distinctă, solicitând schimbarea încadrării juridice dată faptei în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 385/ A din 11 mai 2006, pronunțată în dosarul nr. 37770/2/2005, a admis apelul inculpatului R.D., declarat împotriva sentinței penale nr. 1464 din 27 octombrie 2005, pronunțat de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 4552/2004.
A desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând în fond, a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și a repus pedepsele în individualitatea lor.
în baza art. 215 alin. (1), (4) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 - art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpat la 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A înlăturat condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 87/1994.
în baza art. 266 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., a condamnat inculpatul la 10 luni închisoare.
în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că pe baza probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut corect în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzute de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.
S-a arătat că, într-un interval de timp relativ scurt, a folosit același mod de operare, emitere de file C.E.C. fără acoperire bancară, și a indus în eroare un număr de 3 societăți comerciale, de la care a achiziționat diferite mărfuri, cauzându-le un prejudiciu total de 12.836.084.245 lei.
A mai arătat că instanța de fond în mod greșit a condamnat pe inculpat și pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 lit. a) și b) din Legea nr. 87/1994 republicată, întrucât, în baza art. 317 C. proc. pen., judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs: procurorul considerând hotărârea pronunțată ca nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit a fost înlăturată condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 11 lit. a) și b) din Legea nr. 87/1994 și inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei aplicate, dându-se o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante personale.
Recursul procurorului este fondat.
în conformitate cu art. 317 C. proc. pen., judecata se mărginește la faptă și la persoană, arătate în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal și la fapta și persoana la care se referă extinderea.
Prin urmare, obiectul judecății, care este în același timp, obiectul investirii este determinat de cuprinsul actului de sesizare, care este de altfel implicit caracterizat și ca act de investire.
Potrivit articolului menționat, deci judecata se mărginește la faptă și la persoană cu privire la care a avut loc trimiterea în judecată și investirea instanței.
în speță, conform dispozitivului rechizitoriului, inculpatul R.D., a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzute de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, fals intelectual la legea contabilității prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 republicată, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), și folosirea creditului, societății în interes personal sau în interesul altor persoane, fapta prevăzută de art. 266 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 modificată, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
în rechizitoriu este descrisă fapta constând în aceea că în mod intenționat inculpatul nu a înregistrat în contabilitate parțial achizițiile de mărfuri și impozitul pe profit datorat statului, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de 1.416.797.817 lei, faptă care este încadrată juridic în dispozițiile art. 11 lit. a) și b) din Legea nr. 87/1994 republicată, inculpatului prezentându-i-se în cursul urmăririi penale și această faptă.
Din moment ce fapta a fost descrisă în cuprinsul rechizitoriului și rezultă din probele administrate, instanța trebuia să se considere sesizată cu judecarea ei în conformitate cu prevederile art. 317 C. proc. pen., chiar dacă s-a omis să se facă referire la încadrarea ei juridică și nu s-a făcut în dispozitivul rechizitoriului mențiunea expresă a trimiterii inculpatului în judecată și pentru această infracțiune.
Prin rechizitoriu făcându-se referire și la infracțiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 87/1994 se poate considera că procurorul și-a manifestat voința de a o trimite în judecată și pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
Prin urmare, judecarea inculpatului pentru această infracțiune de către instanța de fond, a avut loc în condițiile sesizării instanței prin rechizitoriu.
în consecință, în raport de cele expuse se va admite recursul declarat de procuror și se va trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel numai cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 87/1994.
Recursul inculpatului, privind greșita individualizare a pedepsei care își găsește temeiul în dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nu este fondat.
Instanța de judecată a reținut în favoarea inculpatului o serie de circumstanțe atenuante personale legate de acesta și anume lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală sinceră.
Dând eficiență cuvenită acestor împrejurări, instanța a aplicat o pedeapsă privativă care este în măsură să asigure realizarea scopului preventiv educativ al sancțiunii penale în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen. Reducerea acestui cuantum nu este oportună întrucât s-ar ignora cerințele textelor de lege invocate și s-ar aplica un tratament necorespunzător pentru săvârșirea unei infracțiuni de un pericol social ridicat.
Pentru aceste motive, recursul inculpatului a fost respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a acestuia și obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4693/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4643/2006. Penal → |
|---|
