ICCJ. Decizia nr. 5408/2006. Penal

Partea vătămată R.M., în temeiul art. 2781C. proc. pen., a formulat plângere împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în dosarele nr. 13/P/2004, nr. 197/P/2004 și nr. 358/P/2004, soluții pe care le consideră nelegale și netemeinice, susținând în esență că, persoanele reclamate sunt vinovate de săvârșirea infracțiunilor pentru care a înțeles să formuleze plângere și că cercetările nu sunt complete.

în vederea soluționării plângerii, s-a dispus atașarea dosarelor nr. 13/P/2004, 197/P/2004 și 358/P72004 și constatându-se că dosarul nr. 197/P/2004 nu privește pe partea vătămată R.M. și nu vizează fapte pe care le-ar fi denunțat acesta, s-a dispus restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Pe baza actelor depuse de către partea vătămată și a actelor și lucrărilor din dosarele nr. 13/P/2004 și 358/P/2004, instanța reține următoarele:

La data de 19 noiembrie 2003, partea vătămată R.M., în timp ce se afla încarcerat în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, a formulat plângere penală împotriva mai multor persoane, pe care a înaintat-o la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, plângere ce a fost înregistrată sub nr. 358/P/2003 și trimisă spre soluționare la Inspectoratul de Poliție al județului Dolj, S.C.P., plângere care însă nu se regăsește la dosarul cauzei dar rezultă din adresa nr. 199/VIII/1/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, adresată I.P.J. Dolj, la data de 19 ianuarie 2003, iar ulterior, această plângere a fost completată cu alte două sesizări înregistrate la 7 ianuarie 2004 și 12 ianuarie 2004, și care se află în dosarul nr. 13/P/2004, care și ele au fost trimise la același inspectorat de poliție.

în acest dosar erau reclamați procurorul D.M. pentru infracțiunile de abuz în serviciu și trafic de influență și Z.L., F.M., S.P., M.M., B.D., C.N., P.F. și L.C., pentru infracțiunile de abuz în serviciu, trafic de influență, mărturie mincinoasă, fals intelectual și uz de fals și calomnie.

Pe baza probabil, a altor memorii, respectiv cele din 7 ianuarie și 12 ianuarie 2004 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a format dosarul nr. 13/P/2004, dosar în care partea vătămată R.M. reclamă pe polițiștii P.R., B.C., S.I.D. și C., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 264, 250 și 266 alin. (2) C. pen.

Instanța reține că, în dosarul nr. 13/P/2004, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.I.D. pentru infracțiunile prevăzute de art. 250 alin. (2) C. pen., și art. 266 alin. (2) C. pen., iar în dosarul nr. 358/P/2004, neînceperea urmăririi penale față de procurorul D.M. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 266 și 264 C. pen., și față de Z.L., F.M., S.P., M.M., B.D., C.N. și P.F. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și 289 C. pen.

Se mai reține că, în baza art. 278 C. proc. pen., partea vătămată R.M., a formulat plângere împotriva acestor soluții, de netrimitere în judecată, plângerea fiind respinsă prin rezoluția din 10 august 2005 cu nr. 3105/II/2/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cu motivarea că în dosarul nr. 358/P/2004, nu rezultă indicii că procurorul menționat și angajații D.G.F.P. ar fi întocmit înscrisuri false, în dosarul nr. 13/P72004, cu motivarea că "au fost efectuate cercetări față de inspectorul de poliție S.I.D. .. care ar fi constat în aceea că a exercitat violențe și amenințări față de acesta, în cursul urmăririi penale ..", dar că actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat susținerile petentului, iar în dosarul nr. 197/P/2004 cu motivarea că dosarul nu-l privește pe R.M.

Instanța a reținut că cercetările în ambele dosare, respectiv nr. 358/P/2004 și 13/P/2004, sunt incomplete deoarece, Ministerul Public nu s-a pronunțat cu privire la toate faptele și la toate persoanele reclamate astfel:

1. în dosarul nr. 358/P/2004, petentul nu a fost audiat cu privire la fiecare din infracțiunile reclamante, în raport de fiecare persoană reclamată de el, inclusiv cu privire la mijloacele de probă pe care le are de propus, astfel încât s-a omis să se pronunțe o soluție față de numita L.C., funcționar în cadrul D.G.F.P. Dolj și față de toate celelalte persoane, cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 257 C. pen., 260 C. pen., 290 C. pen. și 206 C. pen.

Deși partea vătămată a reclamat comiterea unor infracțiuni de fals intelectual, uz de fals și mărturie mincinoasă, urmărirea penală s-a rezumat doar la a atașa copie de pe rechizitoriul privind pe R.M. și a-l audia sumar pe acesta, fără să identifice actele de constatare efectuate de funcționarii din D.G.F.P. Dolj, procese-verbale, referate, note de constatare, ce vizau activitatea celor două societăți comerciale administrate de partea vătămată, și nici nu s-au identificat eventualele cauze în care aceștia au fost audiați în calitate de martori.

De asemenea, nu s-a stabilit dacă există sau nu și în ce constau faptele de trafic de influență reclamate în sarcina procurorului D.M. și a celor opt funcționari din cadrul D.G.F.P. Dolj și nu s-a atașat eventuala rezoluție a P.N.A. la care se face referire în Rezoluția din 16 septembrie 2004 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

2. Aceeași situație se regăsește și în dosarul nr. 13/P/2004, dosar în care nu s-a pronunțat o soluție față de polițiștii P.R., B.C. și C. pentru nici una dintre infracțiunile pe care R.M. le-a reclamat și nu s-a pronunțat o soluție față de inspectorul S.I.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen.

în ceea ce privește faptele de purtare abuzivă și cercetare abuzivă, prevăzute de art. 250 alin. (2) C. pen., și art. 266 alin. (2) C. pen., Curtea de Apel Craiova a reținut că și aceste cercetări nu sunt complete deoarece, așa cum rezultă din procesul-verbal de predare din 28 mai 2003, R.M. a fost preluat de lucrătorii de la I.P.J. Dolj, în stare bună de sănătate și, pe timpul când s-a aflat în custodia I.P.J. Dolj, așa cum rezultă din expertizele medico-legale nr. 171/A1/C7 din 29 septembrie 2003 și nr. 499/A1 din 21 aprilie 2004 întocmite de I.M.L. Craiova, a suferit "otită cicatricială dreaptă" posibil urmare unui traumatism.

în aceste condiții, nu poate fi explicată apariția acestei afecțiuni pe perioada amintită, sens în care, era necesar ca la dosarul cauzei să se atașeze procesul-verbal de introducere în Arestul I.P.J. Dolj și constatările medicale la introducerea în acest arest, iar pe baza acestor documente și a vechilor expertize medico-legale, să se dispună efectuarea unei noi expertize, care să stabilească data acestor afecțiuni traumatice și mecanismul lor de producere.

Din oficiu, era necesar, în raport cu această faptă, să fie identificați și audiați colegii de cameră ai părții vătămate și șeful de arest, la care partea face referire în memoriile sale și, verificate datele la care a fost scoasă pentru anchetă partea vătămată și persoanele care l-au preluat, pe baza condicii arestului.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 2781alin. (8) lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel Craiova, secția penală, în temeiul art. 2781alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de partea vătămată R.M. împotriva rezoluțiilor cu nr. 13/P/2004 și 358/P/2004, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

A desființat rezoluția și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în vederea începerii urmăririi penale.

Cheltuielile judiciare în sumă de 1.200 lei RON pentru intimații S.I.D., D.M., F.M., S.P., M.M., B.D., C.N. și P.F. au rămas în sarcina statului, urmând a fi plătite din fondul Ministerului Justiției.

împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și intimații Z.L., F.M., S.P., M.M., B.D., C.N. și P.F.

Procurorul a solicitat admiterea recursului parchetului, casarea sentinței și pe fond, respingerea plângerii.

Prin motivele scrise depuse la dosar, recurenții intimați au solicitat admiterea recursurilor, desființarea sentinței penale nr. 36 din 20 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 1515/P/2005, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de petentul R.M. împotriva rezoluțiilor nr. 13/P/2004 și nr. 358/P/2004 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Examinând sentința penală atacată, înalta Curte constată că, deși în considerentele hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Craiova se indică exact rezoluțiile ce urmează a fi desființate, respectiv nr. 13/P/2004 și nr. 358/P/2004 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în minuta acestei sentințe instanța, admițând plângerea, nu a prevăzut care dintre rezoluțiile atacate a fost desființată și trimisă cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

Sub acest aspect se constată existența neconcordanței între minuta și dispozitivul hotărârii, situație care se circumscrie cazului de casare prevăzută de art. 3859pct. 9 C. proc. pen.

Așa încât, singura soluție care se impune este de admitere atât a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cât și a recursurilor formulate de recurenții intimați sus-menționați, de casare a sentinței penale atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Celelalte motive de recurs formulate au fost avute în vedere de instanță cu ocazia rejudecării cauzei, întrucât, față de motivul de casare constatat nu s-a impus a se judeca pe fond cauza.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5408/2006. Penal