ICCJ. Decizia nr. 5402/2006. Penal

Decizii penale ICCJ 2006

Prin rechizitoriul din 1 aprilie 2005, secția de urmărire penală, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută în art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) și i) și alin. (3) lit. f) C. pen., a următorilor inculpați:

- M.R.;

- T.I. și

- M.L.

S-a reținut că, în după amiaza zilei de 6 octombrie 2004, inculpații și-au însușit, prin demontare, mai multe piese componente de la vagoanele marfă staționate în triajul C.F.R. Medgidia, pe care le-au încărcat în două căruțe.

Fiind surprinși de o patrulă de poliție, inculpații T.I. și M.L. au fugit, abandonând căruța în care se aflau.

Percheziționând căruța în care se afla M.R. a găsit, în coșul acesteia, următoarele componente sustrase de la vagoanele marfă: 6 distribuitoare aer, 2 cuple, 3 cârlige de tracțiune cu ochi, 3 bare de tracțiune scurte, 3 rozete conducătoare aparat tracțiune, 4 plăci opritor la aparatul de tracțiune și 3 plăci pentru ghidare, în valoare totală de 45.437.811 lei.

La verificarea căruței abandonate de inculpații T.I. și M.L., s-au găsit, în coșul acesteia, 4 distribuitori aer, 8 axe triunghiulare, 12 leviere verticale, 2 arbori cotit timonerie, 9 port saboți și una cuplă, având valoarea totală de 36.579.624 lei.

După restituirea pieselor sustrase de inculpați, au mai rămas de recuperat: 80.665.029 lei de la M.R. și 65.526.025 lei de la T.I. și M.L., aceste sume reprezentând contravaloarea reparațiilor necesare la vagoanele dezmembrate, care au fost suportate de S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Constanța.

Judecând cauza, în primă instanță, Tribunalul Constanța, secția penală, prin sentința penală nr. 36 din 24 ianuarie 2006, a dispus:

- achitarea inculpatului M.R., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută în art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) și i) și alin. (3) lit. f) C. pen., precum și aplicarea față de acest inculpat, în baza art. 181și art. 91 lit. c) C. pen., a sancțiunii cu amendă administrativă de 500 lei (RON), considerându-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni;

- achitarea inculpaților T.I. și M.L., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută în art. 208 raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) și i) și alin. (3) lit. f) C. pen., considerându-se că faptele nu au fost comise de acești inculpați.

S-a constat că prejudiciul cauzat părții civile S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Constanța a fost acoperit parțial prin recuperarea bunurilor, dispunându-se respingerea, ca nedovedite, a celorlalte pretenții formulate de această pate civilă.

S-a motivat că din probele administrate în cauză a rezultat că, în după-amiaza zilei de 6 octombrie 2004, inculpații T.I. și M.L. s-au aflat tot timpul la domiciliul lor, astfel că nu puteau să fie prezenți și la locul comiterii faptei, iar atelajul le fusese sustras mai dinainte din fața casei, fiind posibil să fi fost folosit de alte persoane pentru a transporta piese sustrase de la vagoanele de cale ferată.

S-a mai relevat, prin considerentele sentinței, că materialul probator administrat nu confirmă că piesele găsite de patrula de poliție în atelajul inculpatului M.R. ar fi fost demontate de acesta de la vagoanele de cale ferată, el găsindu-le în zona triajului, de unde le-a încărcat în căruță.

S-a subliniat că, în raport cu această împrejurare, care demonstrează că inculpatul M.R. doar a luat piese pe care le găsise în locul unde fuseseră puse de alte persoane, care le demontaseră în vederea însușirii, fapta sa apare ca vădit lipsită de importanță și, neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni, se impune să se aplice, față de el, dispozițiile art. 181C. pen.

împotriva sentinței Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a declarat apel.

Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 101/ P din 26 mai 2006, a admis apelul declarat de procuror și, desființând sentința a dispus:

- condamnarea inculpatului M.R. la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută în art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) și i) și alin. (3) lit. f) cu aplicarea art. 74 lit. c) - art. 76 lit. c) C. pen.;

- anularea suspendării executării pentru pedeapsa de 200 RON amendă, respectiv, a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei anterioare de 6 luni închisoare;

- contopirea, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) și d) C. pen., a acestor două pedepse, pentru care s-a anulat suspendarea executării, cu pedeapsa cea mai grea de un an închisoare, aplicată în cauză, are va fi executată;

- suspendarea sub supraveghere, în temeiul art. 861C. pen., a executării pedepsei rezultante de un an închisoare, pe durata căruia este inculpatul este supus măsurilor de supraveghere obligatorii prevăzute în art. 863C. pen.;

- menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.

Prin considerentele deciziei menționate s-a motivat că materialul probator administrat în cauză nu confirmă faptul că inculpații T.I. și M.L. ar fi sustras elementele componente de la vagoane găsite în căruța lor, constatările făcute în această privință de agentul șef adjunct de poliție A.C. prin procesul-verbal din 6 octombrie 2004 nefiind de natură a duce la identificarea precisă a persoanelor care se aflau în acea căruță, astfel că, în lipsa unor probe directe și concludente, motivul de apel invocat de procuror referitor la cei doi inculpați nu este fondat.

în ceea ce privește pe inculpatul M.R., s-a apreciat prin considerentele sentinței că, deși din probele administrate nu rezultă că piesele găsite în căruța sa fuseseră demontate de el, iar prejudiciul a fost acoperit prin restituirea pieselor respective, nu erau, totuși, aplicabile dispozițiile art. 181C. pen. deoarece, pe lângă că acesta a săvârșit sustragerea dintr-un loc public, se mai impune să se țină seama și de valoarea bunurilor ce au făcut obiectul infracțiunii, de urmarea care se putea produce și de împrejurarea că inculpatul fusese condamnat anterior la 3 pedepse succesive pentru infracțiuni de furt calificat, ceea ce demonstrează că fapta comisă de el prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Ca urmare, s-a considerat că se impune să se aplice inculpatului M.R., pentru infracțiunea de furt calificat săvârșită, o pedeapsă cu închisoarea, să se dispună contopirea acestei pedepse cu alte două pedepse anterioare, la care a fost condamnat prin sentințele penale nr. 75 din 17 februarie 2006 și nr. 516 din 29 noiembrie 2005 ale Tribunalului Constanța, pentru a executa, în final, pedeapsa cea mai grea, în condițiile suspendării, sub supraveghere, conform art. 861863 C. pen.

împotriva acestei decizii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a declarat recurs, formulând două motive de casare.

- Prin primul motiv, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., s-a susținut că achitarea inculpaților T.I. și M.L. este greșită, fiind consecința comiterii unei erori grave de fapt.

S-a relevat, în acest sens, că instanțele nu au ținut seama, la aplicarea pedepselor, de precizarea făcută de agentul șef adjunct de poliție A.C., prin procesul verbal încheiat, că persoanele care au abandonat căruța cu piese de vagoane sunt inculpații T.I. și M.L., pe care îi cunoștea mai dinainte, nici de declarațiile inculpatului M.R. din momentul când a fost surprins în căruța cu piese sustrase și, apoi, în cursul urmării penale și nici de relatarea făcută de martorul B.V. în sensul că, asistând la ascultarea inculpatului de către organele de poliție, a văzut că acesta a făcut declarațiile de bună voie.

- Prin cel de al doilea motiv, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., s-a susținut că pedeapsa aplicată de instanța de apel inculpatului M.R. nu corespunde criteriilor de individualizare stabilite prin art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) deoarece, față de gravitatea faptei, de împrejurările că a fost surprins de patrula de poliție în timp ce transporta bunurile sustrase, precum și de atitudinea oscilantă ce a avut-o în timpul urmăririi penale, nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea sa.

Recursul declarat este fondat.

1. Din examinarea actelor dosarului rezultă că aprecierile date materialului probator administrat în cauză cu privire la fapta imputată inculpaților T.I. și M.L. nu corespund criteriilor de evaluare a probelor instituite prin normele Codului de procedură penală.

în adevăr, potrivit art. 63 alin. (1) C. proc. pen., "constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei", iar în conformitate cu prevederile alineatului 2 al aceluiași articol " probele ce au valoare mai dinainte stabilită" și "aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului".

în raport cu aceste dispoziții, cu valoare de principiu pentru complexa și esențiala activitate de evaluare a probelor în cadrul realizării actului de justiție, este evident că se impun a fi reținute ca reale acele fapte care sunt convergente în cadrul conexiunii de ansamblu a împrejurărilor reieșite neîndoielnic din ansamblul materialului probator administrat în mod necesar într-o anumită cauză.

A considera astfel, ar fi inadmisibil pentru că s-ar ajunge fie la ignorarea unor aspecte prezentând importanță pentru operațiunea de deducție și reținere a ceea ce este esențial, fie la aprecierea ca premize, în cadrul raționamentului juridic, a unor împrejurări sau fapte lipsite de orice relevanță pentru cauză.

Ori, în speță, conexiunea de ansamblu a împrejurărilor cu caracter esențial reieșite din materialul probator administrat conduce la constatarea de premize care impun reținerea faptului că inculpații T.I. și M.L. au încărcat personal componentele de vagoane în căruța ce le aparținea, abandonând-o în momentul când au observat că venea patrula de poliție.

în această privință, prin procesul-verbal încheiat la data de 6 octombrie 2004, în jurul orelor 18,30, agentul șef adjunct A.C., din cadrul Postului de poliție T.F.M., a constatat că, în timp ce a oprit și identificat pe conducătorul primului atelaj, în persoana inculpatului M.R., a observat că ocupanții celei de a doua căruțe, în persoana inculpatului T.I. și a concubinei acestuia, au abandonat atelajul, fugind spre localitatea Medgidia, precum și că M.R. i-a declarat că a doua căruță era a vecinului său T.I., care a încărcat și el, cu concubina sa, piese componente de la vagoane, urmându-l apoi, cu căruța încărcată, spre centrul de colectare a fierului vechi.

Este de observat că același agent de poliție, printr-un alt proces verbal, încheiat la aceeași dată, a precizat că în momentul în care a surprins cele două atelaje, era lumină afară, suficientă pentru recunoașterea cu claritate a persoanelor ce se aflau în acele atelaje, precum și că a recunoscut "în primul atelaj pe numitul M.R., care se afla singur, iar în cel de al doilea atelaj pe numiții T.I. și concubina acestuia M.L.", menționând că pe ultimele două persoane le cunoștea de foarte mulți ani pentru că locuiesc în zona triajului și au fost depistate și sancționate pentru încălcări repetate ale legii, iar la întrebarea dacă îi cunoaște pe cei ce se aflau în al doilea atelaj, M.R. i-a relatat "fără nici o ezitare că cele două persoane care au abandonat atelajul sunt vecinii săi, pe nume T.I. și M.L.".

Este semnificativ că a doua zi, adâncind cercetările, agentul șef adjunct de poliție A.C. s-a deplasat în lungul liniei ferate, împreună cu martorul asistent M.L.M., cu care ocazie a descoperit că în două locuri, situate la mică distanță de linia ferată, iarba era culcată pe o suprafață de câte aproximativ 2 metri pătrați și prezenta pete de ulei de culoare neagră și vaselină de culoare maro închis, identice cu cele aflate pe piesele componente de vagon ridicate din cele două căruțe, în acest sens făcând relatări și M.L.M.

Este adevărat că inculpații T.I. și M.L. au negat constant săvârșirea faptei, susținând că atelajul în care au fost găsite piesele componente de vagoane le-ar fi fost luat din fața casei, de persoane necunoscute, cu câteva ore înainte de a fi abandonat la somația patrulei de poliție (dosar urmărire penală, dosar primă instanță), iar martorii P.C., T.P. și O.I., propuși în apărare, au declarat că acești inculpați le-au relatat că le-ar fi dispărut atelajul în după-amiaza zilei de 6 octombrie 2004 și că i-ar fi văzut la domiciliu în acea după-amiază (dosar primă instanță).

Contestarea comiterii faptelor de către inculpații T.I. și M.L., precum și referirile cu caracter imprecis ale celor 3 martori la dispariția atelajului și la prezența acestor doi inculpați la domiciliu în intervalul de timp în care patrula de poliție a găsit în atelajul lor piese sustrase de la vagoane nu justifică soluția primei instanțe și a celei de apel, de nereținere a faptei ce li s-a imputat, cât timp precizările făcute de poliție sunt neîndoielnice, necombătute de nici o probă directă și, mai mult, au și fost confirmate prin declarațiile inițiale, neinfluențate, ale coinculpatului M.R.

Așa fiind, prima instanță și cea de apel numai prin comiterea unei erori grave de fapt au ajuns la concluzia că inculpații T.I. și M.L. nu au săvârșit fapta ce li s-a imputat și au dispus să fie achitați, respectiv, menținerea acestei soluții.

Ca urmare, se impune admiterea motivului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., casarea hotărârilor atacate cu privire la inculpații T.I. și M.L., precum și condamnarea acestor inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută în art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) și i) și alin. (3) lit. f) C. pen., cu constatarea de circumstanțe atenuante, datorită greutăților lor familiale deosebite, determinate de numărul mare de copii pe care îi au de întreținut și crescut în condițiile unei situații materiale precare, ceea ce impune și aplicarea dispozițiilor art. 861C. pen., referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

2. în ceea ce privește pe inculpatul M.R., se constată că motivul invocat de procuror este fondat cu privire la modul în care s-a efectuat contopirea pedepsei de un an închisoare, stabilită în cauză, cu pedepsele anterioare, aplicate pentru infracțiuni concurente, precum și referitor la dispoziția de suspendare condiționată, sub supraveghere, a executării pedepsei rezultante.

în adevăr, cu toate că inculpatul M.R. are antecedente penale, față de împrejurarea că are patru copii de întreținut și crescut, iar situația sa materială este destul de modestă, se impune menținerea circumstanțelor atenuante constatate de prima instanță.

Dar, dacă se are în vedere atitudinea oscilantă a acestui inculpat cu privire la implicarea coinculpaților T.I. și M.L. în sustragerea de piese componente de vagoane, precum și natura infracțiunilor concurente pentru care s-a dispus contopirea pedepselor, se constată că nu se justifică aplicarea față de acest inculpat a dispozițiilor de suspendare condiționată, sub supraveghere, a executării pedepsei rezultante ce i s-a aplicat în final.

Pe de altă parte, se mai constată că instanța de apel a reținut în mod greșit că pedepsele anterioare susceptibile de contopire, aplicate pentru infracțiuni concurente, ar fi de 2500 RON amendă și de 6 luni închisoare.

în realitate, așa cum rezultă din referatul întocmit de Compartimentul executări penale al Tribunalului Constanța, la data de 25 mai 2006, inculpatul M.R. a fost condamnat prin sentința penală nr. 516 din 29 noiembrie 2005 a aceluiași Tribunal, rămasă definitivă prin neapelare, la pedeapsa de 250 RON amendă, cu suspendarea condiționată a executării conform art. 81 C. pen., iar prin sentința penală nr. 75 din 17 februarie 2006 a aceluiași tribunal, rămasă definitivă tot prin neapelare, a mai fost condamnat la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, cu suspendarea executării, sub supraveghere, a executării acestei pedepse.

Ca urmare, a rezultat că, în ceea ce privește pe inculpatul M.R., motivul de casare, întemeiat pe dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a fost fondat atât pentru că pedepsele pentru care s-a dispus contopirea au fost greșit determinate în raport cu cuantumul real, stabilit prin sentințele de condamnare anterioare, cât și în legătură cu dispoziția de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, s-a admis recursul procurorului și sub aceste aspecte s-au casat hotărârile și s-a decis în sensul dispozitivului.

← ICCJ. Decizia nr. 5408/2006. Penal  ICCJ. Decizia nr. 6979/2006. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5402/2006. Penal