ICCJ. Decizia nr. 1325/2007. Penal

Prin sentința penală nr. 310 din 28 iunie 2006, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 5322/42/2006 s-a dispus condamnarea inculpatului Ș.D.E., la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

în baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3504 din 30 noiembrie 2004 a Judecătoriei Ploiești și executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute, în total pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.

Au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă perioada reținerii și arestării preventive, de la 6 februarie 2006 la zi.

în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea fierăstrăului tip bomfaier folosit de inculpat la săvârșirea faptei.

Prin aceeași sentință, s-a dispus condamnarea inculpatului M.A.C., la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. c).

Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada reținerii din 6 februarie 2006.

A obligat inculpații, în solidar, la plata sumei de 1.267 lei către partea civilă SC R. SA Ploiești.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

în seara zilei de 5 februarie 2006, în jurul orelor 19,30, pe baza unei înțelegerii prealabile inculpații Ș.D.E. și M.A.C., s-au deplasat pe câmpul dintre Centura de Vest și Cartierul Mitică Apostol aparținând municipiului Ploiești și cu ajutorul unui fierăstrău au tăiat 35 m cablu telefonic ce se află montat între doi stâlpi, cauzând un prejudiciu total în valoare de 1.267 lei.

La scurt timp după comiterea faptei au fost surprinși de organele de poliție.

împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații Ș.D.E. și M.A.C.

Prin decizia penală nr. 323 din 1 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 5322/42/2006, s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul Ș.D.E. desființând hotărârea atacată sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei.

Rejudecând cauza în aceste limite, a reținut în favoarea inculpatului Ș.D.E. circumstanțele judiciare atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., reducând pedeapsa de la 4 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.

Au fost menținute dispozițiile privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3504/2004 a Judecătoriei Ploiești, urmând a executa pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă perioada arestului preventiv de la 6 februarie 2006 la zi.

Au fost menținute restul dispozițiilor.

Prin aceeași decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.A.C.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului Ș.D.E. s-a dat o interpretare excesivă prevăzută art. 52 și 72 C. pen., scopul pedepsei se poate realiza și prin aplicarea unui cuantum sub minimul special prevăzut de lege, impunându-se așadar admiterea apelului în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desființarea sentinței, în parte, în latură penală, reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege conform art. 76 lit. c) și art. 80 C. pen.

în ceea ce privește apelul inculpatului M.A.C. se reține că pedeapsa stabilită de 2 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, este proporțională cu pericolul social concret al faptei săvârșite, astfel că nu se justifică schimbarea modalității de executare, așa cum s-a cerut, întrucât s-ar creea ideea în rândul comunității că faptele grave nu sunt sancționate corespunzător, încurajându-se astfel și alte persoane să comită fapte asemănătoare.

împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul M.A.C., care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 9, 10 și pct. 14 C. proc. pen.

Apărătorul recurentului inculpat a solicitat casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la instanța competentă, respectiv Judecătoria Ploiești.

în subsidiar a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei în sensul aplicării dispozițiilor art. 861C. pen.

înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

în ceea ce privesc normele de competență, se constată că în mod legal cauza a fost soluționată în primă instanță de Tribunalul Prahova.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (1) C. proc. pen., anterior modificării survenite prin Legea nr. 356/2006, tribunalul judecă în primă instanță, pe lângă alte infracțiuni și infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (3) și (4) C. pen.

Cum în cauză instanța a fost investită și s-a pronunțat pe fond, anterior modificărilor legislative survenite prin Legea nr. 356/2006, hotărârea primei instanțe fiind pronunțată la data de 28 iunie 2006, nu se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei la Judecătoria Ploiești.

Din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că instanțele au reținut corect starea de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unor juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta o încadrare juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale de individualizare.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate, ea conținând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acestuia, trebuie individualizată în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite pe viitor săvârșirea de fapte penale.

înalta Curte, constată că ambele instanțe, de fond și apel, au avut în vedere, în mod firesc, nu numai consecința materială directă a infracțiunii de furt săvârșită de inculpat, dar mai ales pericolul concret al acesteia, respectiv consecințele produse prin tăierea cablului telefonic.

Prejudiciul relativ mic cauzat prin fapta inculpatului, nu este decât un element singular, care trebuie analizat prin prisma celorlalte elemente de natură a contura gradul de pericol social concret al faptei comise.

Având în vedere aspectele relevate anterior, instanțele de fond și apel au apreciat corect că se impune o sancțiune privativă de libertate, reținând în sarcina inculpatului circumstanțe judiciare atenuante, păstrând o justă proporție între gravitatea faptei, consecințele acestuia și durata în timp necesară procesului educațional de resocializare a inculpatului.

Față de cele menționate, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A.C.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1325/2007. Penal