Prin cererea adresată Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și înregistrată sub numărul de mai sus, B.G., în calitate de tată a formulat, o contestație în anulare cu referire la fiul său, condamnatul B.V.E., invocând faptul că deși fiul său a fost condamnat definitiv în baza Legii nr. 143/2000, instanța de recurs, înalta Curte de Casație și Justiție în cererea de revizuire formulată de condamnat, nu s-a pronunțat asupra unor probe din dosar și nu a avut în vedere că în dosar nu există o plângere.
Examinând cererea formulată prin prisma dispozițiilor preliminare obligatorii prevăzute de art. 391 C. proc. pen., privind examinarea admisibilității în principiu a cererii de contestație introdusă în cauză, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că nici unul din motivele invocate nu s-au încadrat între cele expres și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen., care au reglementat cazurile de contestație în anulare. Astfel fiind, cererea a fost respinsă, ca nefondată, aplicându-se și art. 192 C. proc. pen.
Vezi şi alte speţe de drept penal:
Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 9332/2007. Penal
