ICCJ. Decizia nr. 236/2007. Penal
| Comentarii |
|
Prin acțiunea introdusă, la 10 iunie 2003, și întregită la 8 octombrie 2003, reclamantul N.L. cheamă în judecată pe pârâții C.O.R. București, SC G. SA București și SC R. SA București solicitând instanței să constate cauza ineficacității contractului înregistrat de pârâta SC G. SA sub nr. 29 din 24 februarie 2003 între N.L., C.O.R. și SC G. SA și să proclame nulitatea actului menționat pentru lipsa consimțământului (voinței), precum și să constate inexistența dreptului pârâtei SC R. SA de a-și alătura denumirea și imaginea la numele, imaginea și prestigiul reclamantului care nu a încheiat vreo convenție în acest sens cu pârâta.
Prin sentința comercială nr. 1587 din 8 aprilie 2005, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, respinge acțiunea reclamantului, ca nefondată, reținând că din acțiunile voluntare ale reclamantului în executarea contractului contestat rezultă că voința acestuia era concordantă scopului prefigurat de părțile la contract și, implicit, rezultă consimțământul său valabil, executarea obligației însăși fiind o probă completă a existenței sale, lipsa semnăturii reclamantului pe contract necontravenind libertății părților de a-și alege forma exteriorizării voinței, iar prezentarea formei scrise a contractului la un moment ulterior nefiind aptă să invalideze voința sau să o condiționeze în forma sa de manifestare, ci reprezentând, din punct de vedere juridic, modalitatea în care părțile au înțeles să preconstituie o probă în legătură cu încheierea și existența actului. Mai reține instanța fondului că asocierea denumirii R. la numele și imaginea reclamantului se face în concordanță cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 32/1994 și clauza din art. 2 al contractului încheiat de reclamant, asocierea în cauză nefiind proprie publicității comerciale, fiind însă în acord cu legea și în limitele contractului, independent de nesemnarea acestuia de către reprezentantul pârâtei R., în baza unui raport juridic existent între părți, și angajant pentru reclamant prin contractul încheiat după regulile stipulației pentru altul.
Prin decizia comercială nr. 162 din 3 aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, admite apelul reclamantului împotriva sentinței instanței de fond, schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului astfel cum a fost completată și precizată prin cererea din 8 octombrie 2003 și, în consecință, constată nulitatea absolută a contractului nr. 29 din 20 februarie 2003 încheiat între apelantul reclamant și pârâții SC G. SA și C.O.R. (devenit C.O.S.R.), precum și inexistența dreptului SC R. SA de a-și alătura denumirea și imaginea la numele, imaginea și prestigiul sportivului olimpic român N.L., respinge ca tardiv formulată cererea întregitoare din 12 noiembrie 2003, cu 30.463.500 lei cheltuieli de judecată în sarcina intimaților în solidar.
Pentru a decide astfel, instanța de apel reține că în cauză este o stipulație pentru altul, contract unilateral cu titlul gratuit, pentru care forma scrisă cerută ad probationem este impusă de dispozițiile art. 944 și 946 C. civ., rațiune pentru care contractul reclamantului apelant cu C.O.R. trebuia încheiat în formă scrisă, cerută ad probationem, iar lipsa semnăturii reclamantului apelant pe instrumentul contractual echivalează cu absența consimțământului acestuia la încheierea contractului în cauză având conținutul stabilit unilateral de către pârâtul intimat C.O.R., reclamantul fiind în eroare asupra naturii acestui contract, contract de adeziune, la momentul filmării.
împotriva deciziei instanței de apel declară recurs pârâtul C.O.S.R. (Comitetul Olimpic și Sportiv Român) solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
împotriva deciziei instanței de apel declară recurs și pârâta SC R. SA care solicită, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., de asemenea, admiterea acestuia, casarea sau modificarea deciziei recurate și rejudecarea apelului.
Și pârâta SC G. SA declară recurs împotriva aceleiași decizii solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate și pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului intimat.
în esență, recurenții reproșează instanței de apel însușirea unui raționament al reclamantului, prezentat pentru prima dată prin motivele de apel, potrivit căruia nulitatea contractului în cauză nu s-ar datora inexistenței consimțământului său ci faptului că nu a fost de acord să fie filmat pentru promovarea C.O.S.R., ci în scopul propriei sale imagini, aflându-se astfel într-o eroare asupra naturii contractului, instanța încălcând normele procedurale imperative; recurenții critică decizia recurată și pentru considerentele contradictorii pe care le cuprinde cu privire la forma contractului în discuție și la calificarea naturii acestuia, precum și pentru interpretarea greșită de către instanța de apel a actului juridic dedus judecății prin calificarea dreptului SC R. SA de a-i fi menționată denumirea ca fiind în concordanță cu regulile stipulației pentru altul, deși menționatul drept s-a născut în baza contractului de sponsorizare încheiat de pârât cu F.O.R.; recurenții mai critică decizia instanței de apel și pentru a fi fost dată cu greșita aplicare a dispozițiilor legale privind forma contractului și consecințele nesocotirii acesteia, precum și privind existența și valabilitatea consimțământului exprimat la încheierea contractului.
La termenul de dezbateri din data de 18 ianuarie 2007 recurentul C.O.S.R. reiterează excepția necompetenței materiale a instanțelor comerciale, invocată și prin notele scrise depuse la dosar la 17 ianuarie 2007, avându-se în vedere caracterul civil al litigiului, situație față de care se impune casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la Judecătoria sector 1 București, excepție susținută și de celelalte recurente, atât prin notele scrise depuse anterior termenului de dezbateri, cât și în dezbaterile orale.
Dând eficiență dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. și examinând cu prioritate excepția de necompetență materială a instanțelor comerciale invocată, Curtea urmează să constate că excepția este întemeiată.
Din analiza actelor dosarului se constată că, în cauză, contractul a cărui nulitate este cerută prin acțiunea introductivă este încheiat de reclamantul fost sportiv de performanță, campion olimpic, și C.O.S. Român, ambele părți neavând calitatea de comercianți. Mai mult, așa cum toate părțile în litigiu au susținut, actul juridic a cărui validitate este în cauză este un contract cu titlu gratuit vizând autorizarea de către reclamant a utilizării fără plată a imaginii sale de către C.O.S.R., prin SC G. SA, agenție de publicitate, în campania de promovare a valorilor olimpice și a C.O.S.R.
Astfel fiind, se constată că litigiul de față nu privește un act obiectiv de comerț, că actul juridic în cauză nu este un act subiectiv de comerț și nici un act mixt de comerț și, pe cale de consecință, competența de soluționare a litigiului vizând constatarea nulității contractului cu titlu gratuit de mai sus nu este de competența instanțelor comerciale, ci de competența materială a instanțelor civile.
Față de aceasta, cu aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., și încadrând motivele de nelegalitate a deciziei recurate invocate de recurenți în dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Curtea a admis excepția necompetenței materiale a instanțelor comerciale, și constatând că decizia recurată a fost dată cu încălcarea competenței instanțelor civile și a făcut aplicarea art. 312 alin. (1) și (6) C. proc. civ., a admis recursurile declarate de recurenții pârâți împotriva deciziei instanței de apel, pe care a casat-o, ca și sentința pronunțată în cauză de instanța de fond, și a trimis cauza spre rejudecare în fond, Judecătoriei sector 1 București, ca instanță civilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9332/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 235/2007. Penal → |
|---|
