ICCJ. Decizia nr. 101/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 101/2008
Dosar nr. 6077/1/2007
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2008
Asupra plângerii de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Printr-o plângere înregistrată sub nr. 6077/1/2007 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petiţionarul B.N. a solicitat, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă la 21 mai 2007 în dosarul nr. 530/P/2007, faţă de intimata G.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzută de art. 247 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. şi abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen. şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatei, care în calitatea sa de procuror ar fi comis faptele imputate.
La dosarul cauzei s-a dispus ataşarea dosarului nr. 530/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata G.D. prin rezoluţia atacată, precum şi rezoluţia de respingere a plângerii formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen., de către procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 10 iulie 2007.
Analizând actele şi lucrările efectuate în cauză Înalta Curte constată, că la 25 februarie 2007 petiţionarul B.N. a formulat o plângere penală împotriva procurorului D.G. solicitând tragerea la răspundere penală a acesteia pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 247, art. 248 şi art. 213 C. pen., plângerea fiind adresată Curţii de Apel Bucureşti.
Printr-o încheiere pronunţată la 15 martie 2007 în dosarul nr. 1528/2/2007 Curtea de Apel Bucureşti a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi trimiterea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie spre competentă soluţionare.
În plângerea penală formulată petiţionarul a susţinut că intimata, în calitatea sa de procuror, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul şef L.C.G., cercetat în dosarul nr. 1577/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 247, art. 248 şi art. 213 C. pen., constând în aceea că deşi ofiţerul de poliţie a fost sesizat prin numeroase plângeri despre faptul că numitul M.M. a ocupat abuziv un apartament care ar fi aparţinut petentului, totuşi acesta nu a luat măsurile legale care se impuneau.
Se mai reţine că după efectuarea actelor premergătoare faţă de ofiţerul de poliţie s-a dispus de către procurorul D.G., care a instrumentat cauza, neînceperea urmăriri penale în temeiul art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., constatându-se că petiţiile şi lucrările penale înregistrate pe rolul Secţiei 16 Poliţie, din cadrul căreia făcea parte şi comisarul şef L.C., au fost soluţionate în conformitate cu dispoziţiile legale, fiind confirmate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 unde au fost înaintate.
Nemulţumit de soluţia dispusă de către procurorul D.G., petiţionarul B.N. a formulat plângere penală împotriva acesteia şi a susţinut că magistratul şi-a încălcat atribuţiile de serviciu atunci când a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul şef L.C.G.
Prin rezoluţia nr. 530/P/2007 din 21 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimata D.G. sub aspectul infracţiunilor reclamate, apreciindu-se că faptele nu există.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere petiţionarul B.N. , întemeiată pe dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., plângerea fiindu-i respinsă prin rezoluţia nr. 8243/3231/2007 din 10 iulie 2007 a procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
S-a argumentat în considerentele rezoluţiei că în mod corect procurorul anchetator a reţinut că soluţionarea cauzei s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 63 C. proc. pen., stabilindu-se deasemenea că în cursul urmăririi penale comisarul şef L.C.G. a fost audiat şi s-au anexat toate documentele utile cauzei, acte pe baza cărora s-a constatat că susţinerile petentului sunt neîntemeiate.
În plângerea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie petiţionarul B.N. reiterează susţinerile făcute în plângerile anterioare şi solicită, în esenţă, desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de procurorul D.G. şi începerea urmăririi penale faţă de aceasta, manifestându-şi nemulţumirea cu privire la modul în care intimata a instrumentat şi soluţionat cauza privindu-l pe ofiţerul de poliţie L.C.G.
Plângerea formulată de petiţionar este nefondată.
Din examinarea actelor dosarului, respectiv a susţinerilor petiţionarului se constată că acesta este în realitate doar nemulţumit de modul în care au fost soluţionate cauzele penale de către procurorul învestit cu acestea, iar susţinerile în legătură cu comiterea de infracţiuni de către magistrat, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sunt lipsite de temei real.
Activitatea magistratului este una de apreciere a probelor şi de interpretare a faptelor şi dispoziţiilor legale aplicabile, iar adoptarea unei soluţii implică un raţionament în favoarea sau în detrimentul uneia dintre părţi, ceea ce nu înseamnă angajarea de plano a răspunderii penale a magistraţilor, urmare plângerii părţii nemulţumite.
Aşa fiind, în condiţiile în care la dosarul nr. 530/P/2007 nu există date, indicii sau dovezi din conţinutul cărora să rezulte că procurorul ar fi comis infracţiunile arătate în plângerea formulată împotriva sa, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta, astfel că rezoluţia atacată este legală şi temeinică, neexistând temeiuri pentru desfiinţarea acesteia.
Ca urmare plângerea apare ca nefondată astfel că Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. să o respingă ca atare, menţinând rezoluţia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.N. împotriva rezoluţiei din 21 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, dispusă în dosarul nr. 530/P/2007.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4216/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 114/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
