ICCJ. Decizia nr. 114/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 114/2008
Dosar nr. 8183/1/2007
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2008
Asupra plângerii de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin Rezoluţia din 28 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, pronunţată în dosarul nr. 889/P/2006, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul G.D. (actualmente judecător la Curtea de Apel Alba), sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Procurorul a considerat că plângerea petentei nu este dovedită, deoarece deşi a afirmat că procurorul G.D. din cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, i-ar fi impus să semneze o declaraţie scrisă de d-sa, că nu ar fi lăsat-o să o citească, (declaraţie pe care, totuşi, M.M.M. a semnat-o), nu a dovedit cu nici o probă faptele reclamate. Se mai reţine că înregistrarea aflată pe CD-ul depus de petentă se referă la alte aspecte, respectiv la declaraţia unor tinere audiate într-un alt dosar.
Petenta este nemulţumită de împrejurarea că deşi nu a făcut nici o plângere penală împotriva nici unuia dintre tinerii din Alba Iulia trimişi în judecată penală prin Rechizitoriul finalizat de procurorul G.D., a fost considerată cap de acuzare în arestarea lor.
Petenta acuză, de asemenea, pe procuror de „fabricarea de probe pentru acuzaţii ce nu au existat".
Prin rezoluţia menţionată, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, a constatat inexistenţa faptelor reclamate de petentă şi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul G.D. (în prezent judecător la Curtea de Apel Alba Iulia), în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Prin Rezoluţia din 31 iulie 2007 (dispusă în dosarul nr.9485/3731/2007), Procurorul Şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de M.M.M. împotriva Rezoluţiei din 28 iunie 2007 a aceluiaşi Parchet.
În motivarea acestei soluţii s-a arătat că este inadmisibil ca procurorul să procedeze la reevaluarea probelor din dosarul nr. 22/D/P/2005, aflat încă în faza de cercetare judecătorească, deoarece, după sesizarea instanţei de judecată, procurorii pun concluzii cu ocazia judecării cauzei, având independenţă în aprecierea probelor în faţa instanţei de judecată, care este liberă, la rândul său să evalueze ansamblul probator şi să pronunţe o hotărâre legală şi temeinică.
Procurorul nu este obligat să-şi însuşească punctul de vedere al petentei care este în sensul exonerării de răspundere a persoanelor trimise în judecată.
În final, s-a reţinut că nu există nici o faptă penală săvârşită de procuror, neavând relevanţă împrejurarea că acesta a consemnat declaraţia de martor dată de M.M.M., declaraţie semnată de martoră.
Împotriva acestor rezoluţii, petenta a formulat plângere conform art. 278 C. proc. pen., la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În cuprinsul plângerii, petenta reiterează susţinerile din plângerea iniţială.
Examinând plângerea, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru argumentele ce urmează:
Soluţia adoptată de Parchet este conformă probelor dosarului şi conformă legii.
Astfel, potrivit art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Ori, în speţă, intimata G.D., procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, şi-a îndeplinit corect atribuţiile de serviciu cu prilejul audierii martorei M.M.M., jurnalist la ziarul „România Liberă", consemnând declaraţia acesteia, declaraţie semnată de martoră.
Dacă martora nu ar fi fost de acord cu conţinutul declaraţiei, în mod firesc, nu trebuia să o semneze. Nu s-a dovedit nici existenţa unei ameninţări adresate martorei, ori a vreunei alte fapte care potrivit legii ar putea fi considerată o îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu. De asemenea, nu a fost dovedită cauzarea unei „vătămări a intereselor legale" a jurnalistei audiate în calitate de martoră.
Dimpotrivă, Înalta Curte consideră era şi în interesul martorei să fie declarat adevărul şi să fie pedepsite persoanele care au încălcat flagrant legea constituindu-se într-un grup infracţional şi punând în pericol siguranţa, integritatea corporală, viaţa şi bunurile persoanelor atacate de infractori.
In absenţa unor fapte care să se încadreze în cele prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), precum şi a unor dovezi în acest sens, Înalta Curte constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimatei pentru infracţiunea de abuz în serviciu este legală şi întemeiată.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, plângerea petentei, rezoluţiile atacate fiind temeinice şi legale.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta va fi obligată la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R ĂŞ T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara M.M.M. împotriva Rezoluţiilor din 28 iunie 2007 dispusă în dosarul nr. 889/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, şi din 31 iulie 2007 dispusă în dosarul nr. 948/3731/2007 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Obligă petiţionara la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 101/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2075/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
