ICCJ. Decizia nr. 4216/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4216/2008
Dosar nr. 10665/1/200.
Şedinţa publică din 22 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 12/E/2008 de la 16 decembrie 2008 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1831/57/2008 a fost admisă propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate M.A. formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia şi în temeiul art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 modificată s-a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate M.A., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 16 decembrie 2008, ora 15,15 până la data de 14 ianuarie 2009, ora 15,15.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs au rămas în sarcina acestuia.
S-a fixat termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare la data de 18 decembrie 2008, ora 12,00 pentru când s-a dispus citarea persoanei solicitate în Arestul IPJ Sibiu.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a constatat că în temeiul art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 modificată, persoana solicitată nu a consimţit la predare către autoritatea judiciară emitentă, apreciind că, în temeiul art. 90 alin. (8) din aceeaşi lege, este necesar acordarea unui termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, iar prin încheiere a admis propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate M.A. formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia şi în temeiul art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 modificată a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate M.A., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 16 decembrie 2008, ora 15,15 până la data de 14 ianuarie 2009, ora 15,15, având în vedere existenţa mandatului de arestare european emis de către autoritatea judiciară competentă, Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Trieste, actul procedural de cumulare a pedepselor cu ordinul de executare nr. 527/2001 R.E.S. din data de 02 octombrie 2007, pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare rezultată, ca urmare a cumulului mai multor pedepse pentru care au fost emise mandate europene de arestare şi neexistând un motiv de refuz al executării potrivit art. 88 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004.
Împotriva acestei încheieri a declarat, în termenul legal, recurs persoana solicitată M.A., aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la 16 decembrie 2008, întocmit de prima instanţă în dosarul nr. 1831/57/2008 şi semnat şi de persoana solicitată, aflat la fila 2 dosarul Înaltei Curţi, fără a arăta în scris motivele.
La termenul de astăzi, în recurs s-a prezentat recurentul persoană solicitată M.A., aflat în stare de arest şi asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat K.A., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Recurentul persoană solicitată, întrebat fiind de instanţă, a arătat că locuieşte în România de 6 ani, cunoaşte puţin limba română, dar are dificultăţi în înţelegerea limbajului juridic.
Faţă de această situaţie, Înalta Curte a dispus ca traducerea să fie asigurată de interpretul de limbă italiană prezent, doamna P.A.M., care a depus la dosarul cauzei autorizaţia nr. 2751 din 14 august 2000 eliberată de Ministerul Justiţiei.
Recurentul persoană solicitată a învederat că menţine recursul declarat.
Apărătorul recurentului persoană solicitată, în concluziile orale, în dezbateri a apreciat că se impune admiterea recursului, casarea încheierii atacate prin care a fost arestat şi punerea în libertate a recurentului, deoarece are în România o societate comercială pe care o administrează, urmând ca dacă se consideră că este vinovat să-şi lichideze societatea, suferă, atât el, cât şi soţia de o serie de boli psihice.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de recurentul persoană solicitată, precum şi poziţia recurentului persoană solicitată, din ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de recurentul persoană solicitată M.A. prin prisma dispoziţiilor art. 941 alin. (1) cu referire la art. 90 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 222/2008 şi art. 7 din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 3851 alin. (2) teza a ll-a C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul persoanei solicitate împotriva încheierii penale nr. 12/E/2008 de la 16 decembrie 2008 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1831/57/2008, ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Legiuitorul român a prevăzut în mod expres în dispoziţiile art. 90 alin. (7) şi alin. (8) din Legea nr. 222/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, procedura de executare a mandatului european de arestare, în situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, precum şi măsura care se impune, atunci când judecătorul apreciază necesar acordarea unui termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare.
Astfel, în art. 90 alin. (7) se prevede că "Dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea", iar în alin. (8) al aceluiaşi articol că „în cazurile prevăzute la alin. (5) şi (7), atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată."
Din perspectiva tehnicii legislative folosite, în conţinutul prevederilor alin. (8) al art. 90 mai sus menţionat, s-a prevăzut, în mod exclusiv dispunerea măsurii arestării persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare, normă ce are caracter imperativ, dedus pe calea interpretării gramaticale, din modul în care a fost folosit verbul „a dispune", respectiv „se dispune", condiţionarea fiind dată numai de situaţia acordării unui termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare.
Din analiza cauzei rezultă că prima instanţă, la termenul de la 16 decembrie 2008, după referatul grefierului de şedinţă, în temeiul art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, a procedat la verificarea identităţii persoanei solicitate, constatând că aceasta a fost informată despre motivul reţinerii, dar nu i s-a comunicat o copie a mandatelor europene de arestare.
În temeiul art. 90 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată, prima instanţă a adus la cunoştinţa persoanei solicitate dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 302/2004 modificată, punându-i în vedere efectul regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predare.
Persoana solicitată a declarat că nu renunţă la regula specialităţii şi nu consimte la predare către autorităţile italiene.
Potrivit art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 modificată, instanţa de fond a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predare către autorităţile italiene, sens în care a procedat la audierea acesteia, declaraţia fiind consemnată în procesul-verbal separat ataşat la dosar, aspecte ce au fost evidenţiate în mod concret, în partea introductivă a încheierii atacate, fila 6 dosarul curţii de apel.
În declaraţia dată la 16 decembrie 2008, la prima instanţă, aflată la fila 3 dosarul curţii de apel, persoana solicitată M.A. a arătat că „Declar că nu am obiecţii în ceea ce priveşte identitatea persoanei solicitate. Nu am luat cunoştinţă de conţinutul sentinţelor prin care am fost condamnat în contumacie. Doresc să mi se comunice şi mandatele de arestare în vederea executării pedepsei."
Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor prevăzute de art. 90 alin. (7) din Legea nr. 222/2008, în situaţia existenţei unui mandat european de arestare emis de autorităţile italiene, respectiv de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Trieste, actul procedural de cumulare a pedepselor cu ordinul de executare nr. 527/2001 R.E.S. din data de 2 octombrie 2007, pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare rezultată, fiind rezultatul cumulului mai multor pedepse pentru care au fost emise mandate europene de arestare, faţă de persoana solicitată M.A., prin consemnarea poziţiei acesteia, în sensul că nu a fost de acord cu predarea către autorităţile italiene, precum şi audierea acesteia.
În raport cu poziţia adoptată de persoana solicitată, în mod legal şi motivat, prima instanţă, apreciind că este necesar acordarea unui termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predarea sa, a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate M.A., aceasta fiind singura măsura preventivă aplicabilă într-o asemenea situaţie, în condiţiile impuse de legiuitor în art. 90 alin. (8) din Legea nr. 222/2008.
Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate de către recurentul persoană solicitată, atât prin apărător, cât şi invocate personal, având în vedere caracterul imperativ al normei mai sus menţionate, cu privire la luarea exclusivă a măsurii arestării preventive a persoanei solicitate, în condiţiile arătate, procedura de executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile italiene fiind în curs, judecătorul urmând să aprecieze luarea unei hotărâri cu privire la predare, în raport cu dispoziţiile legale incidente şi pe baza întregii documentaţii din cauza respectivă.
În raport cu cele mai sus menţionate, Înalta Curte consideră că încheierea penală nr. 12/E/2008 de la 16 decembrie 2008 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1831/57/2008 este legală şi temeinică sub toate aspectele.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană solicitată M.A. împotriva încheierii penale nr. 12/E din 16 decembrie 2008 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1831/57/2008.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
În baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit interpretului de limbă italiană pentru recurentul persoană solicitată se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană solicitată M.A. împotriva încheierii penale nr. 12/E din 16 decembrie 2008 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1831/57/2008.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă italiană pentru recurentul persoană solicitată se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4208/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 101/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
