ICCJ. Decizia nr. 1300/2008. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 23/ P din 12 februarie 2008, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul O.I. avocat în Baroul Constanța, împotriva rezoluțiilor nr. 289/ll/2/2007 și nr. 206/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că petentul a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror în dosar nr. 206/P/2007, pe care o consideră nelegală și netemeinică, pentru că, la data de 5 martie 2007, în dosarul civil nr. 3021/212/2006 al Judecătoriei Constanța, petentului, în calitate de avocat, i-a fost aplicată o amendă de 200 lei de către judecătorul A.P.I., în baza art. 108 alin. (2) lit. b) combinat cu art. 1082 C. proc. civ.
Petentul a susținut că temeiul juridic în baza căruia a fost aplicată sancțiunea este unul greșit, și pentru că nu există concordanță între motivarea în fapt și cea în drept a sancțiunii, intimatul a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), infracțiune a cărei latură obiectivă o constituie și faptul că același judecător i-a respins cererea de reexaminare și a dispus consemnarea în încheierea de ședință din data de 5 martie 2007, că petentul a avut o atitudine ireverențioasă, împrejurare neconformă cu realitatea.
Instanța de fond a constatat că, la data de 13 iulie 2007, petentul a formulat plângere penală împotriva intimatului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că a săvârșit fapte abuzive în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin aplicarea unei amenzi petentului la data de 05 martie 2007 și prin respingerea cererii de reexaminare.
La data de 19 noiembrie 2007, procurorul de caz a dat rezoluție de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitor, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reclamate.
Petentul a formulat plângere împotriva rezoluției la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, care, prin rezoluția nr. 289/ll/2/2007 a respins-o ca neîntemeiată.
Ulterior, petentul a formulat plângere la instanță împotriva celor două rezoluții, solicitând desființarea acestora și trimiterea cauzei la procuror în vederea efectuării de cercetări penale față de intimat sub aspectul infracțiunii reclamate.
Instanța de fond reține că indicarea unui temei legal greșit pentru aplicarea amenzii poate constitui eventual o eroare materială și nu un act abuziv.
Pe de altă parte, respingerea cererii de reexaminare nu se circumscrie unui act material care să intre în componența laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât aprecierea judecătorului cu privire la atitudinea avocatului petent nu poate fi calificată ca un act arbitrar, ci ca o măsură care se impunea pentru desfășurarea în bune condiții a ședinței de judecată și pentru soluționarea cu celeritate a cauzelor.
împotriva sentinței a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând faptul că motivarea instanței de fond, în sensul că indicarea greșită a temeiului de drept în baza căruia i s-a aplicat amenda este o eroare materială, nu poate fi reținut atâta vreme cât la dosar nu există o încheiere de îndreptare eroare materială.
De asemenea, reținerea instanței de fond în sensul că petentul ar fi perturbat buna desfășurare a ședinței de judecată, reprezintă o anomalie, atâta vreme cât la dosar nu există nici o probă în acest sens.
Examinând hotărârea în raport de criticile recurentului, ca si sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 3856alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Petentul invocă săvârșirea de către intimat a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât prin încheierea de ședință din 05 martie 2007, pronunțată în dosar civil nr. 3021/212/2006 aflat pe rolul Judecătoriei Constanța, i-a aplicat amendă judiciară în cuantum de 200 lei, fără a fi vinovat de săvârșirea vreunei abateri judiciare și cu indicarea greșită a temeiului de drept al sancțiunii, iar prin încheierea din 04 iunie 2007, pronunțată în aceeași cauză, a respins în mod nejustificat cererea de reexaminare a hotărârii prin care s-a aplicat sancțiunea.
Potrivit art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.
Verificând actele procedurale emise de intimat în exercițiul atribuțiilor de serviciu se constată că petentul, în calitate de avocat al pârâtei în cauza civilă nr. 3021/212/2006, a fost întrebat de președintele completului unde locuiește pârâta, iar petentul a răspuns că nu a fost interesat de adresa pârâtei și a precizat că această problemă este o chestiune de confidențialitate, chiar și față de instanța de judecată, din moment ce pârâta a dat o adresă și i-a comunicat petentului să nu o declare instanței.
Această atitudine a fost apreciată de intimat ca ireverențioasă și, constatând îndeplinite cerințele p.art.1082"dispozițiile art. 1082 C. proc. civ., a aplicat petentului o amendă judiciară în limitele prevăzute de lege.
Intimatul a reținut ca temei juridic și incidența K "http://disp.art.1081"dispozițiile art. 1081 alin. (2) lit. b) C. proc. civ., apreciind, așa cum se deduce din practicaua încheierii, că petentul, în calitate de apărător al pârâtei, nu a respectat îndatorirea stabilită de instanță de a indica adresa la care trebuie citată pârâta, dar nu a aplicat o nouă amendă judiciară, rezumându-se la a aplica o singură amendă folosind cele două temeiuri juridice amintite.
Sub aspectul fondului încheierilor pronunțate de intimat, prin care s-a aplicat sancțiunea și s-a respins cererea de reexaminare, petentul nu a produs dovezi ale eventualei rele credințe manifestate de intimat.
Faptul că intimatul a invocat două temeiuri juridice corespunzătoare a două abateri judiciare și a aplicat o singură amendă judiciară, chiar dacă este incorect, favorizează pe petent, care nu este obligat să plătească două amenzi judiciare.
lată de ce, în mod justificat, rezoluția procurorului și hotărârea primei instanțe rețin că intimatul nu a dat dovadă de rea credință în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, astfel că, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
| ← ICCJ. Decizia nr. 2881/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 800/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
