ICCJ. Decizia nr. 2881/2008. Penal
| Comentarii |
|
Prin Sentința penală nr. 414 din 21 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 6929/101/2007, Tribunalul Mehedinți, secția penală, a condamnat pe inculpatul M.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în baza art. 12 alin. (l) din Legea nr. 678/2001.
în baza art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare și Ia pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 13 iunie 2007 la zi, menținându-se starea de arest.
Instanța a reținut că inculpatul, alături de fratele său I.G. și C.V. a recrutat și exploatat tinere din județul Mehedinți, respectiv pe minora R.M.V., în vârstă de 16 ani, elevă la Liceul Constantin Brâncuși, ai cărei părinți erau plecați la muncă în Italia și pe partea vătămată B.R.E., pe care le-a amenințat și obligat să întrețină relații intime cu alți bărbați7 exploatându-le sexual.
Faptele inculpatului au fost dovedite cu declarațiile date de părțile vătămate și ale martorilor B.C.A., B.A.N., B.V., C.C.R., H.M.R., L.E., B.N.I., S.V., N.V. și M.L.
Prin decizia penală nr. 29 din 1 iulie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția minori și familie, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința cu privire la încadrarea juridică dată faptei săvârșită împotriva părții vătămate B.R.E. și la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului.
în urma descontopirii pedepselor, a schimbat încadrarea juridică referitoare la fapta reținută cu privire la partea vătămată menționată, din art. 12 alin. (l) din Legea nr. 678/2001, în art. 329 alin. (l) C. pen. și reținând în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) raportate la art. 76 C. pen., l-a condamnat pe inculpat la un an închisoare.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului M.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (l) și (2) din Legea nr. 678/2001 prin aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.
în baza art. 33 și 34 C. pen., a recontopit pedepsele dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul M.F., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (l) pct. 18, 17 și pct. 14 C. proc. pen.
înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, întrucât în cauză nu este incident nici unul dintre cazurile de recurs invocate, pentru următoarele argumente:
Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 18 C. proc. pen., înalta Curte constată că instanța de apel a reținut o stare de fapt corespunzătoare probelor administrate în cauză, pronunțând o hotărâre de condamnare corespunzătoare acesteia. Atât declarațiile părților vătămate cât și cele ale martorilor audiați au confirmat vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (l) și (2) din Legea nr. 678/2001 și de art. 329 alin. (l) C. pen.
Chiar dacă părțile vătămate și-au schimbat declarațiile date în cursul urmăririi penale, această schimbare nu a fost justificată, pe de o parte, iar sub un alt aspect declarațiile date de martori au confirmat vinovăția acestuia.
Referitor la schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 13 alin. (l) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu privire la partea vătămată minoră, cererea nu se justifică întrucât presiunile exercitate de inculpat asupra acesteia chiar în timpul orelor de curs demonstrează existența unor acte de intimidare, iar pe de altă parte s-a dovedit și inducerea în eroare a minorei cu privire la avantajele pe care le-ar avea în cazul acceptării propunerilor inculpatului, minora având capacitate restrânsă de exercițiu și discernământ redus.
Referitor la greșita individualizare a pedepsei, înalta Curte reține că instanța de apel a corectat atât greșita încadrare juridică a uneia dintre faptele inculpatului, reducând corespunzător pedeapsa, precum și pedeapsa aplicată în cazul infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (l) și (2) din Legea nr. 678/2001 și pedeapsa rezultantă, prin aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.
înalta Curte apreciază că nu se mai impune, în continuare, reducerea pedepselor.
în consecință, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, constatându-se că decizia atacată este legală și temeinică.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va scade din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și a arestării preventive începând de la data de 13 iunie 2007 la 19 septembrie 2008.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2066/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1300/2008. Penal → |
|---|
