ICCJ. Decizia nr. 1572/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1572/2008
Dosar nr. 1861/33/200.
Şedinţa publică din 7 mai 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 28/D/2008 din 18 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a admis excepţia autorităţii lucrului judecat şi, în consecinţă, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins plângerea formulată de către petentul T.M. împotriva rezoluţiei din 23 aprilie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 152/P/2007, fiind obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în cuantum de 500 lei.
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut că prin plângerea formulată de petentul T.M. s-a solicitat instanţei desfiinţarea rezoluţiei din 23 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj emisă în dosarul nr. 152/P/2007, deoarece procurorul care a soluţionat această cauză este incompatibil.
Această plângere a fost înregistrată iniţial la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală care, prin sentinţa penală nr. 524 din 13 septembrie 2007 pronunţată în dosarul nr. 6081/1/2007, a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulate în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Astfel investită cu soluţionarea cauzei, curtea de apel a invocat din oficiu excepţia autorităţii lucrului judecat, excepţie pe care a pus-o în discuţia părţilor prezente şi pe care, considerând-o întemeiată, a admis-o pentru următoarele considerente:
Petentul T.M. a formulat o plângere împotriva aceleiaşi rezoluţii pronunţată în dosarul nr. 152/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, plângere ce a fost înregistrată sub nr. de dosar 1131/33/2007 şi care a fost soluţionată prin sentinţa penală nr. 64 din 18 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, fiind respinsă ca nefondată.
Recursul declarat împotriva acestei sentinţe a fost soluţionat prin Decizia penală nr. 5916 din 7 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, fiind respins ca nefondat.
În aceste condiţii, instanţa de fond a constatat incidenţa autorităţii lucrului judecat, având în vedere că există identitate de persoană şi de obiect între plângerea care a fost soluţionată în mod definitiv prin sentinţa şi Decizia sus menţionată şi plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe, ele vizând aceeaşi rezoluţie din 23 aprilie 2006 emisă în dosarul nr. 152/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi aceleaşi părţi, respectiv petentul T.M. şi intimaţii intimaţii C.A.G. şi B.L.
B. Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petentul T.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală şi plângerea adresată instanţei în baza art. 278/1 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de fond a constatat în mod corect că în cauză operează autoritatea de lucru judecat întrucât plângerea aceluiaşi petent, îndreptată împotriva aceleaşi rezoluţii, a fost soluţionată printr-o hotărâre judecătorească definitivă iar prin prezenta plângere nu se invocă fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de organul de urmărire penală, astfel că sunt incidente prevederile art. 278/1 alin. (11) C. proc. pen., potrivit cărora, în situaţia prev. în alin. (8) lit. a), persoana în privinţa căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă sau să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă.
Ca atare, pentru aceste considerente, apreciind că sentinţa pronunţată în cauză este legală şi temeinică, văzând şi dispoziţiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul T.M. împotriva sentinţei penale nr. 28 din 18 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1532/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1622/2008. Penal → |
|---|
