ICCJ. Decizia nr. 1622/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1622/2008
Dosar nr. 18/42/200.
Şedinţa publică din 9 mai 2008
Asupra recursului de faţă
în baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 26 din 20 februarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori si de familie, pronunţată în dosarul nr. 18/42/2007, în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul G.A. împotriva rezoluţiei nr. 206/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte, sub numărul 6666/315/2007 G.A. a solicitat desfiinţarea ordonanţei nr. 206/P/2007 din 5 septembrie 2007 şi rezoluţia nr. 1117/11/2/2007 din 15 octombrie ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
În motivarea plângerii petiţionarul a arătat că prin ordonanţa din 15 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 24 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, iar ulterior prin ordonanţa din 5 septembrie 2007 s-a dispus aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei pentru aceeaşi infracţiune.
S-a susţinut de către petiţionar că, deşi din probele administrate în cauză a rezultat că acţiunea de demolare efectuată de către petiţionar nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, totuşi în mod nejustificat procurorul i-a aplicat acestuia o amendă administrativă.
Prin sentinţa penală nr. 728/2007 Judecătoria Târgovişte a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, având în vedere calitatea de avocat a petiţionarului făptuitor.
Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Prin plângerea iniţială formulată petiţionarul N.S. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de intimatul G.A. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 24 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, constând în aceea că a demolat un imobil aflat în zona de protecţie monumente istorice şi a edificat o construcţie fără să aibă autorizaţia de demolare şi respectiv de construire.
Prin ordonanţa nr. 206/P/2007 din 15 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 pct.1 lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată.
Plângerea formulată de petiţionarul N.S., în temeiul art. 278 C. proc. pen., împotriva modului de soluţionare a dosarului penal nr. 206/P/2007 a fost soluţionată prin ordonanţa din 19 iulie 2007, prin care s-a dispus admiterea plângerii formulate de petiţionarul S.N. şi redeschiderea urmăririi penale, urmând ca urmărirea penală să fie efectuată de către procurorul şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Astfel, prin ordonanţa nr. 206/P/2007 din 5 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus în temeiul art. 262 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen. combinat cu art. 91 C. pen., scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 24 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991, faţă de învinuitul G.A. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ-amendă în cuantum de 1000 Ron.
Pe baza probelor administrate, procurorul, constatând existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, şi apreciind că fapta prezintă un pericol social redus s-a dispus în sensul sus arătat
Plângerea formulată de petiţionarul G.A., în temeiul art. 278 C. proc. pen., împotriva modului de soluţionare a dosarului penal nr. 206/P/2007 a fost respinsă prin rezoluţia nr. 1117/11/2/2007 din 5 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Astfel, s-a reţinut că din probele administrate în cauză, a rezultat în mod neechivoc comiterea unor activităţi prevăzute de art. 3 lit. b) din Legea nr. 50/1991, faptele fiind comise cu vinovăţie. În cauză, s-a reţinut de asemenea, că procurorul a apreciat bine gradul de pericol social iar sancţiunea este bine individualizată.
În termenul prevăzut de art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul N.S. a formulat plângere împotriva
rezoluţiilor procurorului, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 10 ianuarie 2008, sub numărul 18/42/2007.
În motivarea hotărârii, Curtea de Apel a apreciat că soluţia de scoatere de sub urmărire penală a învinuitul G.A. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 24 din Legea nr. 50/1991 este temeinică şi legală, fiind menţinută ca atare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs petiţionarul N.S. şi învinuitul petiţionar G.A. criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei în vederea efectuării de cercetări sub aspectul infracţiunilor sesizate.
Concluziile recurentului petiţionar, ale recurentului intimat, precum şi concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, în conformitate cu art. 3856 C. proc. pen. constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru considerentele care urmează:
Conform art. 1 din Legea nr. 50/1991 " Executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare. Autorizaţia de construire sau de desfiinţare se emite la solicitarea deţinătorului titlului de proprietate asupra unui imobil, teren si/sau construcţii - ori a altui act care conferă dreptul de construire sau de desfiinţare, în condiţiile prezentei legi", iar potrivit art. 3 al aceleiaşi legi "Autorizaţia de construire se eliberează pentru: lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum si a instalaţiilor aferente acestora, lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum si orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la construcţii reprezentând monumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de protecţie, stabilite potrivit legii(...)". Efectuarea, fără autorizaţie de construire sau de desfiinţare ori cu nerespectarea acesteia a lucrărilor, constituie potrivit dispoziţiilor art. 24 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 infracţiune.
Verificând actele dosarului sub aspectul celor învederate, Înalta Curte constată că intimatul G.A. a edificat o fundaţie fără a deţine autorizaţia cerută de lege, săvârşind astfel infracţiunea prevăzută de art. 24 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991. Faptul că ulterior a dobândit autorizaţia necesară nu înlătură caracterul penal al faptei, ci constituie o împrejurare care trebuie avut în vedere la stabilirea gradului de pericol social al faptei acestuia.
În cauză, constându-se că soluţiile dispuse în cauză sunt temeinice şi legale, în mod întemeiat instanţa de fond a dispus în sensul respingerii plângerii formulate de petiţionar.
Prin urmare, fată de considerentele enunţate Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de, menţinând hotărârea atacată, ca fiind temeinică şi legală
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenţii petiţionari vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentul petiţionar G.A. şi de recurentul intimat N.S. împotriva sentinţei penale nr. 26 din 20 februarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar şi recurentul intimat la plata sumei de câte 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1572/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1628/2008. Penal → |
|---|
