ICCJ. Decizia nr. 1532/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1532/2008
Dosar nr. 64/36/2008
Şedinţa publică din 5 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 522 din 17 decembrie 2007, Tribunalul Constanţa a condamnat pe inculpatul A.P., la pedeapsa de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a invocat beneficiul liberării condiţionate privind pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 275 din 7 iunie 2005 a Tribunalului Constanţa şi a dispus contopirea restului rămas neexecutat de 204 zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
S-a dedus prevenţia de la 27 august 2007.
În baza art. 346 C. pen., raportat la art. 14 şi 17 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 7500 lei daune morale către partea vătămată O.A. prin reprezentant legal O.F.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
În noaptea de 25 august 2007, fratele părţii vătămate O.A., A.C., îşi sărbătorea ziua de naştere la locuinţa sa din comuna Poarta Albă.
În jurul orelor 22,00, A.C. a trimis-o pe sora sa, partea vătămată O.A. în vârstă de 14 ani să cumpere bere şi ţigări de la barul din comună.
Aceasta s-a deplasat împreună cu martora OG la magazin, iar la întoarcere martora s-a oprit să discute cu prietenul său.
Partea vătămată şi-a continuat drumul, singură, iar în dreptul locuinţei inculpatului A.P., pe care îl cunoştea, a fost acostată de acesta, care i-a cerut să aibă raport sexual.
Întrucât a refuzat, inculpatul a tras-o de mână, i-a astupat gura pentru a nu ţipa şi a condus-o în spatele şcolii, cerându-i să se dezbrace.
Fiind refuzat, a lovit-o cu pumnul în zona toracică şi cu palma peste faţă, iar de teamă partea vătămată s-a dezbrăcat, inculpatul întreţinând în aceste condiţii un raport sexual.
La plecare, a ameninţat-o cu moartea dacă va spune familiei sau poliţiei ce s-a întâmplat.
Ajunsă la domiciliul fratelui său, partea vătămată O.A. a relatat mamei sale cele întâmplate iar aceasta a adus la cunoştinţă invitaţilor.
În final, organele de poliţie au fost sesizate de martorii O.L. şi A.C.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 85/ S din 27 august 2005 al S.M.L. Constanţa a rezultat că la data de 26 august 2007 partea vătămată O.A. a prezentat „rupturi labiale posterioare ce pot data din 25 august 2007 şi s-au putut produce în condiţiile unui raport sexual".
S-au evidenţiat şi urme extrem de rare de spermatozoizi întregi şi capete de spermatozoizi care atestă, de asemenea, existenţa actului sexual.
Minora parte vătămată a indicat ca autor al infracţiunii pe inculpatul A.P. pe care îl cunoştea de mai mult timp, susţinere făcută pe tot parcursul procesului penal.
Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, susţinând că în noaptea săvârşirii faptei se găsea în altă localitate, indicând ca martor pe fiul său de 4 ani, concubina sa şi un vecin.
Reţinând că inculpatul a comis infracţiunea de viol în formă calificată, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., Tribunalul l-a condamnat la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare.
Împotriva sentinţei, inculpatul A.P. a declarat apel, solicitând în principal achitarea, întrucât nu este autorul infracţiunii, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 10/ MP din 11 martie 2008, Curtea de Apel Constanţa a respins apelul ca nefondat.
S-a motivat că situaţia de fapt a fost corect stabilită pe baza probelor administrate în cauză din care rezultă că inculpatul este autorul infracţiunii, iar pedeapsa aplicată este just individualizată.
Recursul declarat de inculpat împotriva deciziei este nefondat.
S-a invocat ca motive de recurs dispoziţiile art. 3859 pct. 10, 18 şi 14 C. proc. pen.
S-a susţinut că nu este autorul infracţiunii, singura probă împotriva sa fiind declaraţia părţii vătămate ca probă directă şi declaraţiile mamei acesteia şi martorilor ca probe indirecte, întrucât au aflat de săvârşirea faptei de la partea vătămată.
Înalta Curte constată că încă din momentul comiterii infracţiunii de viol, minora parte vătămată O.A. l-a indicat ca autor pe inculpat, pe care de altfel îl cunoştea, precizând că a fost acostată chiar în faţa locuinţei inculpatului, locuinţă ce se află în drumul spre locuinţa fratelui, martorul A.C.
Imediat, după săvârşirea infracţiunii, partea vătămată a adus la cunoştinţă mai multor persoane ce anume i s-a întâmplat, în ce condiţii şi cine este autorul, poziţie pe care şi-a menţinut-o pe tot parcursul urmăririi penale şi judecării cauzei, nefiind elemente care să contrazică realitatea susţinerii sale.
Astfel, în mod temeinic şi legal s-a reţinut că inculpatul A.P. a comis infracţiunea de viol în formă calificată prevăzută de art. 197 alin. (1) – (3) C. pen., constând în aceea că în noaptea de 25 august 2007 a întreţinut prin violenţă raport sexual cu O.A. în vârstă de 14 ani.
Hotărârile au fost criticate şi sub aspectul nerespectării dreptului la apărare, întrucât i-au fost respinse probele solicitate care, în opinia inculpatului, puteau dovedi că în momentul săvârşirii infracţiunii nu se afla la domiciliu.
Motivul este nefondat, întrucât la data de 31 octombrie 2007, Tribunalul Constanţa a admis audierea martorului C.V., solicitat de inculpat în apărare, care însă nu a putut fi identificat şi audiat.
Se constată astfel că dreptul la apărare al inculpatului a fost respectat, s-au admis probele solicitate în apărare, dar persoana pe care a indicat-o nu a putut fi identificată.
Solicitarea privind efectuarea unui test A.D.N. pentru a dovedi că urmele biologice nu îi aparţin nu poate fi avută în vedere întrucât, nefiind valorificate la momentul comiterii infracţiunii, prin trecerea timpului nu mai pot fi examinare, fiind biodegradabile.
Nefondat este şi motivul vizând individualizarea pedepsei, întrucât instanţele au apreciat corect natura şi gravitatea faptei săvârşite, urmările acesteia cât şi datele personale ale inculpatului, făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 52 C. pen.
Întrucât nu se constată motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului A.P. va fi respins, ca nefondat, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce reţinerea şi arestarea preventivă de la 28 august 2008 la 5 mai 2008.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.P. împotriva deciziei penale nr. 10/ MP din 11 martie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 27 august 2007 la 5 mai 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1428/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1572/2008. Penal → |
|---|
