ICCJ. Decizia nr. 173/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.173/2008
Dosar nr. 5030/2/2007
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului
Prin sentinţa penală nr. 185 din 2 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarii C.V., D.I. şi C.D. împotriva rezoluţiei din 7 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, dispusă în dosarul nr. 199/P/2007.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin plângerea formulată petiţionarii au solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de intimaţii T.D., D.M., B.S. şi P.C. aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246, 264 şi 292 C. pen., pentru modul tendenţios de efectuare a cercetărilor, reflectat de refuzul de administrare de probe solicitate de petiţionari în apărare.
Prin rezoluţia din 7 mai 2007, în dosarul nr. 199/P/2007, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de T.D., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, D.M., B.S. şi P.C., ofiţeri de poliţie la D.G.A.B.A. Ialomiţa, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246, 264 şi 292 C. pen.
Plângerea formulată de petiţionari, în temeiul art. 278 C. proc. pen., împotriva modului de soluţionare a dosarului penal nr. 199/P/2007, a fost respinsă prin rezoluţia din 5 iunie 2007, dispusă în dosarul nr. 911/II-2/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Astfel, s-a reţinut că actele prealabile efectuate în cauză nu au confirmat susţinerile petiţionarilor, în cauză fiind administrate probe în apărarea acestora.
În termenul prevăzut de art. 2781 C. proc. pen., petiţionarii C.V., D.I. şi C.D. a formulat plângere împotriva rezoluţiei procurorului, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 10 iulie 2007 sub numărul 5030/2/2007.
Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa de fond a reţinut că petiţionarii au fost cercetaţi în dosarul nr. 12/P/2007 al Parchetului de pe lângă tribunalul Ialomiţa pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 C. pen., de către T.D., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa şi D.M., B.S. şi P.C., ofiţeri de poliţie la D.G.A.B.A. Ialomiţa.
Ulterior, prin rechizitoriul întocmit în dosarul nr. 12/P/2007 C.V., D.I. şi C.D., au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Verificând actele dosarului sub aspectul celor învederate de petiţionari, instanţa a constatat că nu există indicii cu privire la săvârşirea de către intimaţi a infracţiunilor sesizate, reţinând totodată că nemulţumirile petiţionarilor au ca fundament modalitatea în care au fost admise, administrate şi apreciate probele de către organele de urmărire penală, această modalitate constituind în opinia lor o încălcare a drepturilor procesuale ale acestora.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs petiţionarii C.D. şi D.I. criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei în vederea efectuării de cercetări sub aspectul infracţiunilor sesizate.
Concluziile apărătorului recurenţilor petiţionari, ale reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, în conformitate cu art. 3855 C. proc. pen., constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru considerentele care urmează:
Astfel, Înalta Curte reţine că, din actele dosarului rezultă că instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt, reţinând în mod corect că intimaţii nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor reclamate.
Cu referire la cauză, Înalta Curte reţine că este adevărat că intereselor legale ale unei persoane li se poate aduce atingere prin exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu.
Fapta prin care s-ar produce o astfel de urmare, prezintă pericol social deosebit, în raport cu împrejurarea că este săvârşită tocmai de cel care, dată fiind calitatea sa specială, avea obligaţia apărării legalităţii în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
În speţă, însă Înalta Curte constată că, nici unul dintre intimaţi nu a comis vreo faptă de natură penală, astfel cum pretind recurenţii petiţionari, rezoluţiile atacate, precum şi sentinţa penală pronunţată în cauză fiind temeinice şi legale.
Simpla depunere a plângerii penale împotriva intimaţilor, nu poate declanşa trimiterea acestora în judecată penală, în absenţa unor probe din care să rezulte săvârşirea unor fapte penale.
În cauză, constându-se inexistenta infracţiunilor sesizate, în mod întemeiat instanţa de fond a dispus în sensul respingerii plângeri formulate de petiţionar.
Astfel, se constată că în cauză au fost avute în vedere dispoziţiile art. 63 C. proc. pen., fiind administrate toate probele utile şi pertinente cauzei.
Totodată, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2002, în soluţiile dispuse procurorul este independent, iar actele şi măsurile dispuse de acesta pot fi criticate doar prin intermediul căilor de atac învederate de normelor procedurale penale.
Prin urmare, faţă de considerentele enunţate, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionari, menţinând hotărârea atacată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii petiţionari C.D. şi D.I. împotriva sentinţei penale nr. 185 din 2 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 164/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 176/2008. Penal. Infractiuni la legea privind... → |
|---|
