ICCJ. Decizia nr. 176/2008. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 176/2008
Dosar nr. 699/107/2007
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 158 din 4 iunie 2007, Tribunalul Alba, secţia penală, a condamnat pe inculpata S.E.D.:
- la o lună închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 1399 alin. (4), din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen. şi, la 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen. În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.
Conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.
I s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art64 lit. a) şi b) C. pen., iar conform art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
S-a constatat că părţile vătămate M.C., E.A., V.U.G. şi B.E. nu s-au constituit părţi civile întrucât prejudiciul a fost acoperit integral de inculpată.
Tribunalul a reţinut, în esenţă, la data de 14 iunie 2006, organele de poliţie au efectuat un control la SC S. SRL Alba lulia, societate administrată de inculpata S.E.D. şi au constatat existenţa a 16 calculatoare în stare de funcţionare. Calculatoarele erau închiriate contra cost clienţilor pentru folosinţa programelor şi a jocurilor care erau instalate.
În urma verificărilor, s-a constatat că pe 11 calculatoare era instalat programul M.W., pe 15 calculatoare programul W.M., pe 3 calculatoare programul M.O., pe 10 calculatoare programul W.P. şi 20 de jocuri pentru calculator, iar societatea deţinea doar 2 licenţe pentru programul W.M. şi 4 licenţe pentru jocuri, pentru restul programelor şi jocurilor neavând licenţă.
Prin Decizia penală nr. l61/ A din 6 noiembrie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a admis apelul declarat de inculpată, a desfiinţat sentinţa penală numai sub aspectul laturii penale, în privinţa condamnării inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, cu privire la care, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i) C. proc. pen. şi art. 143 din Legea nr. 8/1996 a încetat procesul penal, ca urmare a acoperirii prejudiciului.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei, precum şi dispoziţia privind suspendarea executării pedepsei de 3 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996.
Împotriva acestei decizii, inculpata S.E.D. a declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
A cerut casarea hotărârilor atacate şi achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
A invocat necunoaşterea Legii nr. 8/1996, precum şi necesitatea obţinerii de licenţe, considerând că ar fi vinovat specialistul prin intermediul căruia a cumpărat calculatoarele. A solicitat achitarea sa şi aplicarea unei amenzi administrative.
Recursul declarat de inculpată este nefondat.
Inculpata a pus la dispoziţie publicului programele şi jocurile instalate, deşi nu a existat, pentru toate calculatoarele o licenţă de utilizare din partea companiilor M.C., E.A., V.U.G. şi B.E., cărora le-a cauzat prejudicii, acoperite integral de inculpată.
Potrivit art. 139 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 12 ani închirierea sau oferirea spre închiriere de mărfuri pirat.
Potrivit art. 139 alin. (8) din Legea nr. 8/1996, în sensul legii prin mărfuri pirat se înţelege: toate copiile indiferent de suport, inclusiv copertele, realizate fără consimţământul titularului de drepturi sau al persoanei Iegal autorizate de acesta şi care sunt executate, direct ori indirect, total sau parţial, de pe un produs purtător de drepturi de autor sau de drepturi conexe ori de pe ambalajele sau copertele acestora.
Programele de calculator şi jocurile instalate fără consimţământul titularului dreptului, se încadrează în categoria mărfurilor pirat, fiind copii ale unor programe protejate.
Prin urmare, fapta de închiriere sau oferire spre închiriere de mărfuri pirat, constituie infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996
Înalta Curte constată că recursul este nefondat, şi pentru că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 181 C. pen. (text care a fost invocat de inculpată în vederea achitării şi a aplicării unei amenzi administrative), fapta prezentând pericolul social al unei infracţiuni, atât prin lezarea importantă a dreptului de autor, valoare apărată de lege, cât şi prin conţinutul ei concret şi prin prejudiciul important cauzat unor companii.
Instanţele au avut în vedere, atât fapta săvârşită, persoana inculpatei (sinceră, fără antecedente penale, cu o comportare bună şi care a acoperit integral prejudiciul), precum şi împrejurările care atenuează răspunderea penală (prevăzute de art. 74 şi 76 C. pen.).
Pedeapsa aplicată corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a fost bine individualizată de ambele instanţe, atât cu privire la cuantum cât şi în privinţa modalităţii de executare. Astfel, s-au aplicat prevederile art. 81 şi 82 C. pen., dispunându-se suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatei, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins, chiar fără executarea acesteia.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta inculpată S.E.D. împotriva deciziei penale nr. 161/ A din 6 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 173/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3552/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
