ICCJ. Decizia nr. 164/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.164/2008
Dosar nr. 8065/280/2006
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 97/ F din 4 octombrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 8065/280/2006, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată potrivit art. 278 C. proc. pen., de petentul B.D. împotriva Rezoluţilor nr. 78/P/2006 din 12 iulie 2006 şi nr. 833/II/2/2006 din 17 august 2006 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, rezoluţii pe care le-a menţinut.
În baza art. 38 C. proc. pen., a disjuns plângerea petiţionarului B.D. formulată împotriva Ordonanţei nr. 2733/P/2004 din 22 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, ce a format iniţial, obiectul dosarului nr. 8091/280/2006 al Judecătoriei Piteşti şi a trimis această plângere Judecătoriei Piteşti spre competentă soluţionare. Sub acest aspect, sentinţa este definitivă, fiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs numai cu privire la respingerea plângerii.
Curtea de apel a reţinut că procurorul a constatat în mod judicios existenţa în cauză a autorităţii de lucru judecat, în privinţa notarului public C.F.M., în raport cu Sentinţa penală nr. 62/ F din 29 iunie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3136 din 18 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Prin aceste hotărâri s-a menţinut soluţia de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimatei C.F.M. cu referire la infracţiunile prevăzute de art. 289, 291, 215, 246 C. pen. (soluţie adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin Rezoluţiile date în dosarul nr. 217/P/2003).
Curtea de apel a mai evidenţiat că, împotriva aceleiaşi intimate, petentul a mai formulat plângere penală, iar în urma cercetărilor efectuate, acelaşi parchet, prin rezoluţiile nr. 78/P/2006 şi nr. 833/II/2/2006, a dat soluţia de neîncepere a urmăririi penale, reţinând autoritatea de lucru judecat, conform art. 10 lit. f) C. proc. pen.
Pe de altă parte, instanţa a reţinut că în lipsa unor fapte sau împrejurări noi necunoscute de organul de urmărire penală, nu se pot relua cercetările penale pentru aceleaşi infracţiuni.
Împotriva acestei sentinţe, petiţionarul B.D. a declarat recurs. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale atacate, admiterea plângerii, desfiinţarea celor două rezoluţii atacate şi trimiterea cauzei la procuror pentru a se relua cercetarea penală cu privire la săvârşirea de către intimată a infracţiunilor reclamate.
Examinând recursul declarat, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru motivele ce urmează:
Astfel, cu privire la plângerea penală formulată de petent, în mod corect, Curtea de apel a reţinut că instanţele s-au pronunţat în mod definitiv asupra nevinovăţiei intimatei, prin Sentinţa penală nr. 62/ F din 29 iunie 2004 a Curţii de apel Piteşti (prin care s-a respins plângerea formulată de petentul B.D. împotriva rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale). Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de petent prin Decizia nr. 3136 din 18 mai 2005 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Prin noua plângere penală, petentul nu a indicat fapte sau împrejurări noi necunoscute de organele de urmărire penală sau de instanţe, care să justifice reluarea cercetării penale şi eventual începerea urmăririi penale, condiţii prevăzute de art. 2781 alin. (11) C. proc. pen., condiţii cumulate cu neintervenţia unuia dintre cazurile prevăzute de art. 10 din acelaşi cod.
Înalta Curte constată că, în absenţa condiţiilor prevăzute de art. 278 alin. (ll) C. proc. pen., noua plângere vizând aceleaşi fapte şi aceiaşi persoană, în mod legal a fost soluţionată de organele de cercetare penală, prin neînceperea urmăririi penale ca urmare a aplicării art. 10 lit. j) C. proc. pen. (când există autoritate de lucru judecat). Menţinerea acestei soluţii prin sentinţa atacată este, de asemenea, conformă legii, deoarece împiedicarea exercitării acţiunii penale, în acest caz, produce efecte chiar dacă faptei definitiv judecate i s-ar da o altă încadrare juridică, conform textului menţionat.
Reţinând că sentinţa atacată cu recurs este conformă legii, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar B.D. împotriva Sentinţei penale nr. 97/ F din 4 octombrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2716/2008. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 173/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
