ICCJ. Decizia nr. 1779/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1779/200.
Dosar nr. 7476/2/200.
Şedinţa publică din 21 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 52 din 28 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul U.C. împotriva soluţiei adoptate în dosarul nr. 1177/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a rezoluţiei nr. 1423/11/2/2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, fiind obligat petentul la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin plângerea înregistrată la această instanţă, petentul U.C. a înţeles să atace rezoluţia procurorului emisă în data de 31 august 2007 în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 1177/P/2007 în care, în baza art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) şi b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii C.I. (subcomisar I.P.J. Giurgiu), L.L., M.I. (procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale), F.A., B.C. şi H.L. (judecători la Judecătoria Bolintin Vale), pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În concret, petentul a susţinut că magistraţii - judecători şi procurori - şi-au încălcat obligaţiile asumate prin legile lor speciale, precum şi toate prevederile legale din Legea fondului funciar, au dovedit iresponsabilitate în soluţionarea pricinilor sale, omiţând a trata legal mobilul abuzurilor de putere comise de către primarul, secretarul şi inginerul cadastral din Comisia de Fond Funciar al comunei Joiţa, prin refuzul constituirii dreptului de proprietate chiar şi pe terenul de sub casă.
Plângerea adresată procurorului ierarhic superior, întemeiată pe dispoziţiile art. 278 C. proc. pen. a fost respinsă prin rezoluţia nr. 1.423/11-2/2007 din 20 septembrie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Raportat la starea de fapt învederată de către petent ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, instanţa de fond a constatat că nu există nici un element care să ofere indiciile săvârşirii infracţiunii reclamate, reţinând, în concret, că la data de 26 noiembrie 1979, C.U.M.J., domiciliată în comuna Joiţa, judeţ Giurgiu, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1.587-1.588, a vândut numitelor B.M. şi U.E.M., primei parterul imobilului, celei de-a doua etajul, iar terenul aferent construcţiei, în suprafaţă de 200 mp, a fost trecut în proprietatea statului conform art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 (vecinătăţile acestuia fiind: la est cu D.J. Bucureşti - Joiţa şi la vest S.C.C. Ciorogârla şi terenul I.A.S.).
A mai reţinut că, petentul, prin Ordinul nr. 221 din 26 iunie 2001 emis de Prefectura Judeţului Giurgiu, a obţinut, în baza Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar [art. 36 alin. (3)], suprafaţa de 1.145 mp teren, situat în comuna Joiţa, judeţ Giurgiu, cu următoarele vecinătăţi: N - B.I.; S - S.C.C. Ciorogârla SA; E - D.J.601A şi la V - S.C.C. Ciorogârla; totodată, suprafaţa de 3,6 ha teren intravilan a aparţinut familiei H.I. - decedat şi H.E. - căreia i s-a recunoscut dreptul de proprietate cu titlu de proprietate nr. 62.099/1996, cu care aceasta s-a înscris în CAP, iar terenul din jurul imobilului, cumpărat în anul 1979, se află şi în prezent în proprietatea statului, ca urmare a aplicări Decretului nr. 115/1959 şi în administrarea S.C.C. SA Ciorogârla.
În concluzie, din examinarea actelor premergătoare, instanţa de fond a reţinut că nu rezultă că intimaţii - magistraţi, în exercitarea atribuţiilor lor de serviciu, ar fi săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât şi-au îndeplinit aceste atribuţii în limitele cadrului procesual stabilit prin lege, soluţiile pronunţate bazându-se pe probele administrate în cauza civilă soluţionată (proba cu acte şi înscrisuri emise de organele competente - în raport de cauza vizată - fond funciar).
B. împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petentul U.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală şi plângerea adresată instanţei în baza art. 278/1 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de fond a constatat că situaţia de fapt reţinută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză şi că acesta a apreciat în mod corect că activităţile desfăşurate de intimaţi nu întrunesc elemente constitutive ale infracţiunii reclamate prin plângerea penală. Din actele premergătoare efectuate de procuror nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu de către intimatul C.I., lucrător de poliţie la Serviciul de cercetări penale al I.P.J. Giurgiu, în scopul prejudicierii intereselor procesuale ale petentului, simplul fapt că soluţia de clasare propusă de acesta în lucrarea nr. 95.055/2003 nu corespunde aşteptărilor petentului, neputând constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a intimatului. Totodată, împrejurarea că magistratul - procuror L.L., în dosarul nr. 339/P/2006, a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991, că magistratul - judecător F.A. a dispus o soluţie de achitare prin sentinţa penală nr. 188 din 17 mai 2004 a Judecătoriei Bolintin Vale sau că magistratul - judecător B.C. a respins o acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 18/1991 formulată de petentul din prezenta cauză, prin sentinţa civilă nr. 1351 din 7 iulie 2006 a aceleaşi instanţe, nu poate atrage răspunderea penală a acestora, întrucât magistraţii nu pot fi traşi la răspundere, de principiu, în legătură cu emiterea unei soluţii într-o lucrare penală sau cu pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, considerată greşită de una dintre părţi, întrucât aceste acte procedurale au la bază principiul liberei aprecieri a probelor şi nu pot fi desfiinţate sau modificate decât prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.
În ceea ce priveşte pe intimaţii M.I. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale şi H.L. - judecător la Judecătoria Bolintin Vale, în mod corect procurorul a reţinut că nu există nici un indiciu referitor la comiterea de către aceştia a vreunei fapte prevăzute de legea penală.
Ca atare, pentru aceste considerente, constatând că atât rezoluţia procurorului cât şi sentinţa pronunţată în cauză sunt legale şi temeinice, văzând şi dispoziţiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul U.C. împotriva sentinţei penale nr. 52 din 28 februarie 2008 2007 a Curţii de Bucureşti, secţia l-a penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1708/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1810/2008. Penal → |
|---|
