ICCJ. Decizia nr. 1810/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1810/2008
Dosar nr. 2737/62/200.
Şedinţa publică din 23 mai 200.
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor si lucrărilor dosarului constata următoarele:
Prin sentinţa penala nr. 322 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Braşov, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii săvârşite de inculpatul M.M.M. din infracţiunea prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzuta de art. 183 C. pen.
În temeiul art. 183 C. pen. a fost condamnat inculpatul M.M.M, la pedeapsa de 5 ani închisoare .
În baza art. 71 C. pen. s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
A fost obligat inculpatul sa plătească pârtilor civile G.Z. şi G.I. următoarele sume cu titlul de despăgubiri civile, sume care vor fi actualizate in raport cu indicele de inflaţie de la data plaţii efective: câte 25 000 lei daune morale si cate 2625,35 lei daune materiale.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre instanţa de fond a reţinut in esenţa următoarea situaţie de fapt:
La data de 7 iulie 2005, in jurul orelor 13,10 victima G.C. se deplasa in incinta Galeriilor Orizont, unde s-a întâlnit cu martorul M.O. (fratele inculpatului), care l-a izbit. Victima, surprinsa de gestul acestuia a ridicat mâna, fără a-l lovi pe inculpat. Martorul, enervat de gestul victimei s-a deplasat la standul 59, unde se afla fratele sau (inculpatul) căruia i-a cerut ajutorul.
În aceasta situaţie martorul si inculpatul au fugit după victima, spre uşa de ieşire din complex. Potrivit înregistrărilor video si a planşei foto, la orele 13:16:41 victima a ieşit din complex si imediat a fost lovita de martorul M.O.cu palma in zona stânga a fetei, cazând lângă un cos cu flori. Victima a încercat sa se ridice, moment in care inculpatul a lovit-o cu piciorul in zona bărbiei submandibular, iar in urma acestei lovituri victima s-a lovit cu capul de aleea pe care se găsea. În aceste circumstanţe victimei a început sa îi curgă sânge din nas si bărbie, împrejurare observata de inculpat şi de fratele acestuia. Inculpatul speriat de faptul că victima îşi pierduse cunoştinţa a chemat ambulanţa.
Inculpatul nu a recunoscut că a lovit victima în zona submandibular, ci doar în zona pieptului, declaraţie care este infirmată de actele medicale şi de declaraţia martorului M.O.Instanţa a constatat că în raport de actele medico-legale, aflate la dosarul cauzei, există o legătură de cauzalitate între lovitura aplicată de către inculpat şi de moartea victimei G.C., deoarece astfel cum se arată în actele medico-legale moartea victimei a fost cauzată de contuziile cerebrale consecutive fracturii osului occipital. În avizul Comisie de la Institutul Naţional de Medicină Legală se consolidează ideea exprimată de medicii legişti de la SJML Braşov, respectiv faptul că leziunile tanatogeneratoare cranio-cerebrale s-au produs prin lovire cu un corp dur, urmată de cădere propulsată şi lovire de plan dur.
Împrejurarea că victima G.C. a avut o comportare neglijentă în sensul că a părăsit spitalul, semnând pe proprie răspundere în acest sens nu este de natură a întrerupe raportul cauzal între activitatea de lovire şi moartea victimei, moartea acestuia fiind rezultatul exclusiv al fracturilor craniene cauzate prin acţiunea exercitată de inculpat.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere limitele de pedeapsă fixate de partea specială, gradul de pericol social foarte ridicat al infracţiunii, rezultatul produs, atitudinea inculpatului prin care s-a îngreunat procesul de aflare al adevărului.
Împotriva aceste hotărâri, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul M.M.M., care au criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Astfel, procurorul a arătat că hotărârea pronunţată este nelegală în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, arătând că faţă de modalitatea concretă de comitere a faptei, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, precum şi sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului.
Inculpatul M.M.M. a criticat hotărâre pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul greşitei condamnări a sa, solicitând desfiinţarea hotărârii şi achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 189/A din 27 noiembrie 2007 a admis apelul declarat de inculpatul M.M.M., a desfiinţat sentinţa penală atacată numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, şi în rejudecare în aceste limite a fost redusă pedeapsa aplicată acestuia de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare. în baza art. 861 C. proc. pen. a fost dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 8 ani.
Totodată, a fost respins ca nefondat recursul declarat de Parchet ca fiind nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de control judiciar a reţinut că în procesul de individualizare a pedepsei aplicate, prima instanţă deşi a reţinut lipsa antecedentelor penale ale acestuia, însă nu a reţinut conduita bună a acestuia anterior comiterii faptei, care constituie o circumstanţă atenuantă în sensul art. 74 C. pen., apreciind că faţă de modalitatea concretă de comitere a faptei, de persoana inculpatului, scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, măsurile de supraveghere pe care inculpatul va fi obligat să le respecte constituind garanţii că inculpatul va înţelege gravitatea faptei şi nu va mai săvârşi asemenea fapte.
Totodată, instanţa de control judiciar a reţinut că starea de fapt demonstrată de materialul probator administrat în cauză confirmă existenta unei infracţiuni de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, inculpatul aplicând victimei o lovitură cu intenţie, urmată de căderea şi lovirea victimei cu capul de asfalt, împrejurare care a produs un rezultat mai grav, faţă de care inculpatul a fost în culpă, specifică praeterintenţiei ca formă de vinovăţie, necesară pentru existenţa infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen. Faţă de acestea, instanţa a reţinut că nu poate fi primită solicitarea Parchetului de schimbare a încadrării juridice, apelul acestuia fiind nefondat.
Împotriva deciziei sus menţionate, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, recurentele părţi civile G.I. şi G.Z. şi inculpatul M.M.M., care au criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorilor recurentelor părţi civile, ale recurentului inculpat, precum şi ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât şi din oficiu, în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. a constat că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de apel Braşov şi de părţile civile G.I. şi G.Z. sunt fondate pentru considerentele care urmează:
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, instanţa de control judiciar a stabilit în mod corect situaţia de fapt fără a realiza însă o încadrare juridică corespunzătoare activităţii infracţionale exercitate de inculpat.
Astfel, Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului constată că ansamblul împrejurărilor în care a avut loc agresiunea inculpatului asupra victimei, precum şi rezultatul acesteia conduc la concluzia că inculpatul M.M.M. a acţionat cu intenţia de a ucide victima prevăzând rezultatul faptei sale, chiar dacă nu l-a urmărit în mod direct. Loviturile aplicate victimei au fost de o intensitatea deosebită, aceasta rezultând din chiar urmările produse astfel cum rezultă din actele medicale, fiind cauzate într-un moment în care victima, căzută pe trotuar, încerca să se ridice, aflându-se într-o poziţie de inechilibru şi de vădită imposibilitate de a se apăra, prin impactul puternic cu planul dur, care au condus la fracturarea oaselor craniului.
Relevant sub aspectul stabilirii încadrării juridice este şi împrejurarea că loviturile aplicate de inculpat au vizat chiar zona capului, zonă vitală, poziţia în care se afla victima în momentul loviturii şi faptul că imediat după aplicarea loviturii victima şi-a pierdut cunoştinţa.
În planul stabilirii vinovăţiei cu care a acţionat inculpatul, Înalta Curte reţine că nu are relevanţă împrejurarea că inculpatul nu cunoştea împrejurarea că victima ar fi consumat băuturi alcoolice anterior producerii incidentului. Astfel, cum s-a precizat mai sus victima, ca urmare a loviturii aplicate de martorul M.O., s-a dezechilibrat şi a căzut la pământ, fiind lovită ulterior în zona capului cu piciorul de către inculpat, lovitură care a proiectat-o pe aceasta cu capul de trotuar.
Ca atare, în raport de intensitatea loviturilor, de zonele vitale vizate prin acţiunea inculpatului şi de gravitatea leziuni produse, Înalta Curte, reţine că fapta inculpatului M.M.M. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 şi art.175 lit. i) C. pen.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei care urmează a fi aplicată inculpatului, Înalta Curte are în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite,reliefat de consecinţelenegativeprodusedeaceastaşi periculozitatea inculpatului, care rezultă din furia nejustificată dezlănţuită de inculpat asupra victimei într-un loc public, dar şi atitudinea manifestată de inculpat după săvârşirea infracţiunii, precum şi lipsa antecedentelor penale ale acestuia şi constată că pedeapsa de 8 ani închisoare cu executare în regim de detente este de natură a asigura scopul pedepsei conform art. 52 C. pen.
Faţă de cele sus arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de recurentele părţi vătămate G.I. şi G.Z., va casa hotărârile pronunţate, iar în rejudecare în baza art. 174 şi art.175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) şi alin. (2) C. pen. va condamna pe inculpatul M.M.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Referitor la recursul declarat de inculpatul M.M.M., Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât şi din oficiu, în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. a constat că acesta este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Astfel, Înaltă Curte verificând probatoriul cauzei şi hotărârea atacată în raport de critica adusă constată faptul că instanţele de judecată au reţinut o corectă situaţie de fapt, confirmată de probele administrate în cauză rezultând în mod evident că inculpatul este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată, fapte care au fost încadrate în textele de lege prevăzute de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
Din examinarea materialului probator administrat în cauză (declaraţiile martorului M.O., care a arătat că a văzut momentul în care inculpatul a lovit-o pe victimă, aceasta căzând la pământ, iar ca urmare a loviturii a început să îi curgă sânge din nas, bărbie şi ureche; a martorei M.V., care declară că a văzut victima sprijinită de un ghiveci cu flori cu sânge pe faţă; a martorilor D.V. şi V.C., asistente medicale pe ambulanţa care au ridicat victima de la faţa locului, şi au declarat „victima prezenta o lovitură sub bărbie, îi curgea sânge din ureche , era suspect de fractură craniană, avea plagă tăioasă produsă prin cădere şi sânge în spatele urechii"; precum şi a celorlalţi martori audiaţi, coroborate cu actele medico legale aflate la dosarul cauzei) a rezultat în mod neechivoc că, urmare a loviturilor aplicate de inculpat victimei, s-a produs fractura submentonieră, a osului hioid, cât şi fractura osului occipital; între lovitura aplicată şi decesul victimei existând legătură de cauzalitate, inculpatul acţionând cu intenţie, astfel încât solicitarea acestuia de achitare apare ca fiind nefondată.
Totodată, Înalta Curte constată că la dosarul cauzei nu există nici un mijloc de probă care să ateste că, după externare, victima a mai fost implicată în alt incident, apărarea inculpatului în acest sens neputând fi primită.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de recurentele părţi vătămate G.I. şi G.Z. împotriva deciziei penale nr. 189/A din 27 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 322 din 21 iulie 2007 a Tribunalului Braşov, numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei săvârşită de inculpatul M.M.M. şi la individualizarea pedepsei aplicate acestuia.
Rejudecând, în baza art. 174 şi art.175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi 76 lit. a) şi alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul M.M.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M.M. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1779/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1846/2008. Penal → |
|---|
