ICCJ. Decizia nr. 1708/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1708/2008
Dosar nr. 1408/44/2007
Şedinţa publică din 15 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petentul P.N. a formulat o plângere împotriva primarului D.N. şi a funcţionarilor de la Primăria Galaţi, C.P. şi C.N. deoarece aceştia i-au anulat Decizia de adjudecare a unei lucrări pe care o câştigase la licitaţie publică.
Subcomisarul P.S. a întocmit referatul cu propunerea de neînceperea urmăririi penale deoarece în sarcina numiţilor D.N., C.P. şi C.N., nu se poate reţine infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), lipsind latura subiectivă.
Procurorul care a efectuat supravegherea cercetărilor penale în cauză a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale, însă petentul P.N. a formulat plângere împotriva subcomisarului P.S., pentru modul defectuos cu care a instrumentat dosarul sus-menţionat.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel galaţi a reţinut că din conţinutul actelor premergătoare efectuate a rezultat că subcomisarul P.S. nu a săvârşit vreo faptă penală.
Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din data de 31 august 2007, în dosarul nr. 301/P/2007, a fost menţinută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi prin rezoluţia din 25 septembrie 2007.
Nemulţumit de soluţia procurorului, petentul a formulat plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen., la Curtea de Apel Galaţi, solicitând desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale şi completării acestuia.
Prin sentinţa penală nr. 28/ F din 11 februarie 2008, Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. 1408/44/2008, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Împotriva hotărârii sus-arătată, petiţionarul P.N. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Verificând sentinţa atacată în raport de criticile invocate, cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 200 C. proc. pen., „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată".
În vederea realizării obiectului urmăririi penale, astfel cum acesta a fost definit în textul menţionat, legea procesual penală a determinat precis şi coerent regulile de desfăşurare a acestei faze a procesului penal.
Sesizat în unul din modurile reglementate în art. 221 C. proc. pen., organul competent efectuează acte premergătoare şi de urmărire penală în succesiunea determinată de lege.
În anumite situaţii, actele premergătoare, având ca scop clasificarea datelor care confirmă sau infirmă săvârşirea infracţiunii cu privire la care organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenţei unora dintre cazurile, reglementate în art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mişcare a acţiunii penale sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale şi respectiv declanşarea procesului penal, se confirmă referatul de neîncepere a urmăririi penale, sau, după caz, când urmărirea penală este de competenţa procurorului, se dispune neînceperea urmăririi penale.
În cazul contestării acestei soluţii, prin formularea plângerii prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., controlul judiciar priveşte temeinicia rezoluţiei în raport cu cercetările efectuate.
Pentru a respinge plângerea şi a menţine rezoluţia atacată instanţa de fond a constatat că în mod corect corespunzător probatoriului administrat, organul de urmărire penală a reţinut că faptele nu există, subcomisarul P.S. îndeplinindu-şi legal atribuţiile, în limitele competenţei stabilită de lege.
Or, cazul privitor la inexistenţa faptei ca temei al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale este susţinut de materialul probator administrat în cauză, a cărui concluzie logică incontestabilă o reprezintă.
Ca atare, soluţia criticată de petiţionar în condiţiile acelui minim de indicii care să poată forma convingerea organului de urmărire penală, este temeinică şi legală.
Aşa fiind, menţinând rezoluţia atacată ca urmare a respingerii plângerii formulate de petiţionarul P.N. împotriva acesteia, instanţa de judecată a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, nesupusă niciuneia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.N. împotriva sentinţei penale nr. 28/ F din 1 februarie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1698/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1779/2008. Penal → |
|---|
